picătura de suflet – 140


A către E

Vai, de la A până la E
Atâta depărtare e
Și de la E până la A
Tot alfabetul va-ngheța.

Și nu va exista nici cale
Să lege blândele vocale
Vocalele împărătești
Care am fost și care ești.

Și de la A până la A
E toată nebunia mea
Și de la E până la E
Cum trece timpul repede.

Și A spre E ridică glas
Iubito, singură-ai ramas
Și E spre A ca-ntr-un deochi
Ridică negrii, blânzii ochi.

Mai stai îi spune A lui E
NU ai de ce, nu ai de ce
Mai stai îi spune E lui A
Mă duc, că se va-ntuneca.

Și jos într-un absurd spital,
Consoanele au astăzi bal,
Iubita mea cu E major,
Acum, nici nu te mai implor.

Iubitul meu, cu a de mână!
Nimic din noi n-o să rămână
Și ne vom stinge-ncet, încet
În insectar și-n alfabet.

Adio, E, frumoasa mea
Îi plânge depărtarea A
Și de la A până la E
Un pod cețos de țurțuri e.

Și de la E până la A
Consoanele se vor usca
Și vai, când strigi pe E cu A
Polen sonor, înseamnă EA.

Și E în locul ei se zbate,
Ea cea mai tristă dintre toate,
Și A nu știe că nici nu-i
Ea care-a fost motivul lui.

Adio E, iubirea mea,
Semnează trist vocala A.

                 Adrian Păunescu

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

674


Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , | 1 comentariu

673


Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , | 1 comentariu

672


Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

picătura de suflet – 139


Privind-o, mama mea

658Cădea peste această femeie iubită
timpul tot trăit de mine,
o lumina pe această femeie iubită
trăitul timp de mine.
N-am putut să-mi smulg privirea
de pe această femeie iubită
Aveam ochi ca să o văd numai pe dânsa
femeia mea iubită

Aveam mâini ca să o îmbrățișez numai
pe dânsa
femeia mea iubită.
Deodată, am văzut că mama mea
o vede
pe această femeie iubită.
Pe această femeie iubită
timpul cade și ninge.
Pe această femeie iubită,
privindu-o, mama mea plânge.

                                    Nichita Stănescu

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

671


Dau tot mai rar pe aici de o vreme încoace, iar vinovat pentru această stare de fapt este celălalt proiect la care m-am înhămat, un proiect care necesită multă muncă și deplasări, astfel că timpul liber ce-mi rămâne pentru alte lucruri tinde către 0. Proiectul de care zic se cheamă Turist Plus, este un portal de turism, doar că nu se va limita la a fi un portal de turism cum mai sunt o mulțime. Va mai fi, începând cu luna ianuarie, și o revistă care va avea același nume și va include, pe lângă reclame ale pensiunilor și hotelurilor partenere, materiale care i-ar putea interesa pe cei pasionați de călătorii și drumeție. Va fi o revistă publicată în condiții grafice deosebite, care va fi distribuită gratuit în toată țara, și va include și multe imagini din locurile pe care le vom vizita, materialele publicate aparținându-ne în totalitate. Iar pentru cei interesați vom organiza din când în când și concursuri, acest din când în când însemnând în medie cam un concurs pe lună, concursuri la care se vor putea câștiga weekend-uri la diferite pensiuni/hoteluri din țară. Primul s-a și întâmplat, iar câștigătoarea (împreună cu o altă persoană aleasă de ea) a petrecut un weekend deosebit pe Valea Izei.

Acum, dacă v-am zis cum stau lucrurile, sper că vă va fi mai ușor să îmi iertați absențele destul de îndelungate de aici și din colțul cu muzică și (de ce nu?) vă aștept să vizitați turistplus.com și să participați la concursurile pe care le vom organiza în viitor. Și pentru că nu am venit chiar cu tolba goală de pe drumurile pe care le-am bătut în ultima vreme, vă las și un crâmpei de toamnă.

671

 

Publicat în exerciţii de dicţie | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

picătura de suflet – 138


Aer de toamnă

343 bMă curenta privirea ta
întâmplătoare.
Frunza tristeții de pe chip
deodată mi-o smulgeai,
și stam în soare,
cu chipul nemișcat și-ndrăgostit.
Mă curenta privirea ta
întâmplătoare,
somnul cu vise mi-l smulgea.
O, și lăsa deasupra mea, în soare
doar ramuri de copaci
și păsări rotitoare.
Mă curenta privirea ta
întâmplătoare,
și totul devenea în jurul meu
amănunțit.
Și îmi părea
c-a fost așa de totdeauna,
și soarele-l uitam, pe boltă-nțepenit.

                                   Nichita Stănescu

 

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | 1 comentariu

picătura de suflet – 137


Trecere

600Fugeam parcă săltând pe vârfuri de picior,
din trup în trup, ca o arcadă
culcată peste șirul pieritor
de reci coloane-ntr-o
Eladă.
Mai mă mânjeam cu câte-un zbor
pe brațu-ntins, pe fruntea-mpinsă,
stând cu sprâncenele în viitor,
în timp ce glezna mi-era ninsă
cu dinți din cerul mușcător.
O, nasc vocale mari, mereu
guri care se închid în gol
Dar ca prin strungăreața unui zeu
prin
Scila și
Caribda am trecut în zbor.

                           Nichita Stănescu

 

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

670


670

 

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

669


669

 

Publicat în exerciţii de dicţie | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu