Picătura de suflet (2)


Argonautică

crisul copyLucrurile lumii acesteia
Sunt bătute de vânturi ca trestia,
Numai dragostea noastră stă dreaptă
În bătaia vântului şi aşteaptă.
 
Desfăcută de toate ispitele
Îşi închide cu grijă aripile
Şi de-acolo, din vîrful catargului,
E stăpâna urgiei şi-a largului.
 
Nici un val nu-i abate privirile,
Nici un sunet la cârmă rotirile,
Printre pâclele moi ce se scutură
Numai părul de aur îl flutură.
 
Împrejurul ei toate furtunile
Răscoliră cu sete genunile,
În zadar însă fură cu toatele.
Pîn-la urmă scăzură şi apele.
 
Şi acum iat-o-n limpede curgere,
Lunecând prin vâltori, printre fulgere,
Neatinsă, înaltă imagină
Pe când toate în jur sunt paragină…
 
                             Radu Stanca
 
sursa: youtube (user – ambucias)
Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Picătura de suflet (2)

  1. Pingback: colţul european (30) « Colţu' cu muzică

  2. Crisa zice:

    Oare știi tu, cât de mult îmi place această picătură de suflet ?? Hmm …și Kitaro….îmi alină dorul….
    Mulțumesc din suflet !!!!

  3. O să rămâi în mine şi după ce-o să pleci,
    La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,
    O insulă ciudată cu drumuri şi poteci
    Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare.

    O să rămâi în mine şi când vei încerca
    Să intri în pădure şi să te pierzi într-însa.
    Vezi ! Urma ta săpată e în visarea mea
    Şi pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa.

    Şi te-aş găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,
    Şi te-aş afla oriunde te-ai ghemui hoţeşte.
    Visarea mea e ca un condur împărătesc
    Ce numai la piciorul tău zvelt se potriveşte.

    O să rămâi în mine şi după ce-o să zbori
    Din inima mea neagră, ca un canar din cuşcă.
    Tristeţea mea ciudată te va ochi şi-n nori ;
    Tristeţea mea ţinteşte mai bine ca o puşcă.

    Şi te-aş zări oricâte costume ai schimba,
    Oricâte măşti ţi-ai pune să nu te pot cunoaşte.
    Visarea mea – din sute de mii te-ar descifra.
    Tristeţea mea – din sute de mii te-ar recunoaşte.

    Radu Stanca – Poem

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s