Picătura de suflet (8)


Deloc zgârcit la cuvinte

blindfolded-man

sursa foto: aici

Mă văd legat la ochi şi pus în fiare,
Cu unul care-a tâlhărit din plin
Prin gropile cu brusturi şi pelin,
Pândind iubiri subţiri la drumul mare.

Dar nici aşa nu-mi vine să mă-nclin,
Uitându-mi pofta de furat fecioare
Să-mi duc blestemul vieţii pe picioare,
Chiar dacă paşii mi se-neacă-n slin.

Deloc zgârcit la dăruit cuvinte
Şi fericiri de-o zi şi mângâieri,
N-am izbutit nicicum să fiu cuminte,

Tras înapoi mereu de câte-un ieri
Dezmoştenit brutal de cele sfinte
Şi-ncununat cu fuga-n nicăieri.

                                  George Ţărnea

sursa: youtube (user – wladenka)

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Picătura de suflet (8)

  1. Zina zice:

    Frumoase versuri ! Deci aici ti-e locul de poezie si lasi sa cada din cand in cand cate o picatura de suflet… Bine de stiut !

  2. Marian zice:

    Excelent legate atat versurile lui George Tarnea cat mai ales poza si video iar muzica ” celui ce aduce sabia” este absolut fantastica ! Multe multumiri prietene Calin !

  3. Javra zice:

    Ţărnea mai comite şi versuri frumoase!
    Interesantă fotografia, iar muzica excelentă, ca întotdeauna!
    Unde le găseşti?

    • Călin zice:

      comite chiar destule versuri frumoase Ţărnea. muzicile le găsesc tot căutând, săpând, din aproape în aproape; şi îmi şi place să „sap”, că doar muzica e una din „bolile” grave de care sufăr 🙂

  4. Sunt bucurii care-ntristează,
    Sunt întristări ce fericesc,
    Sunt zile fără de lumină
    Şi nopţi adânci ce strălucesc.

    Sunt adevăruri ce doboară
    Şi sunt minciuni care ridică,
    Sunt împăraţi, atotputernici
    Ce însă tremură de frică.

    Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,
    Dar când s-au stins parcă n-au fost,
    Palate care nu pot ţine
    Cât o cocioabă adăpost.

    Sunt oameni albi pe dinafară,
    Dar negri în adâncul lor
    Şi negri în afară, negri,
    Da-n ei de-un alb strălucitor.

    Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
    Dar şi amaruri ce-ndulcesc
    Sunt nedreptăţi care îndreaptă,
    Dreptăţi care nedreptăţesc.

    Sunt multe contradicţii, multe:
    Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
    Sunt suferinţi ce-aduc lumină
    Şi fericiri nefericiri!…

    Virgil Carianopol – Contraste

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s