Mobila
sursa foto: aici
Mai renunţaţi la lucruri că prea vă stau în spate,
V-aţi ridicat avere luptând contra averii.
Ce lucruri ţipătoare, obraznice, puzderii,
Pretenţioase toate, apăsătoare toate.
Campaniile foamei dau tot mai multă pâine
Şi epoca aprinde tot mai puţine focuri,
Câţi luptători pierd vremea umblând pe la talciocuri,
Comerţ făcându-şi viaţa, de ieri, de azi, de mâine.
Un putred jug de lucruri i-apasă lumii gâtul,
Nevolnica şi trista, pestriţa seminţie
Adună lucruri, lucruri şi nu vrea să mai ştie
Că e frumos frumosul şi e urât urâtul.
Şi veţi găsi odată, pândari ai noştri minimi,
O mobilă ciudată care mănâncă inimi.
Adrian Păunescu
sursa: youtube (user – TheAztecLast)
Foarte frumos!
m-am cam axat pe Păunescu de o vreme încoace. şi cred că voi mai continua, eu zic că meită.
cu siguranta merita 🙂
Eu sunt un om de interior,
Pentru ca sunt numai suflet
Şi sufletul e de interior.
Sunt un om de budoar, de stat între perne,
Printre cărţi, printre rujuri…
Tot ce emană căldură
Şi intimitate. Pune-mă la o masă de restaurant
C-o sută de inşi în jur,
Care se uită la tine
Şi îngheţ.
N-am ce să-ţi spun, parcă nu ne mai cunoaştem.
Tu îmi citeşti începutul de enervare
Pe freamătul degetelor,
Pe mişcarea de la colţul ochilor
Şi „Hai să mergem”, zic.
„Unde?”
În castel. Ştiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decât c-o sanie trasă de cerbi.
Marin Sorescu – Scrisori din camera de alături