Picătura de suflet – 26


Veac de tăcere

november 18Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul „dacă”
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul „nu”
Hai să conjugăm ninsoarea şi uitarea eu şi tu
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul „însă”
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul „hai”
Vai, vom face repetiţii pentru iad şi pentru rai.
De ecouri mari de piatră vei fi râsă, vei fi plânsă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul „pleacă”
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul”taci”
Prin albastrele troiene să fim liberi şi săraci,
Să uităm ce-nseamnă „totuşi”, să uităm ce-nseamnă „dacă”.

november 20Să uităm academia, tribunalul, primăria,
Veveriţe fără nume ne predea curate legi,
Când se va răsti furtuna vorba mea s-o înţelegi
Când vor susura izvoare află c-a murit mânia.

Şi de unde până unde să uităm ce mai înseamnă
Să rămânem ai naturii, botezaţi în necuprins,
La sfârşitul toamnei lumii să ne apucăm de nins
De Crăciun ne fie iarăşi dor de vară şi de toamnă.

Vai, sunt râuri pe aicea care merg spre noi cuminte
Vino, să spălăm în ele pata lumii de noroi,
Ca într-un târziu şi munţii să înveţe de la noi,
Sony 006Darul de-a trăi mai liber fără a rosti cuvinte.

Sunt sătul de vorbe, vorbe, a nimic aducătoare,
Vino să uităm cuvinte şi să învăţăm a fi,
De cuvinte fără noimă, de sonorităţi pustii,
Să spălăm întrega fire, să trăim cu-ndurerare.

Să uităm ce-nseamnă „lume”, şi „avere”, şi „putere”
Să uităm cuvântul „dacă”, să uităm cuvântul „da”,
Şi-ntr-un veac fără cuvinte, ca doi cai fără de şa
Să trăim tăcând iubirea, fiindcă totul e tăcere.

Adrian Păunescu

sursa: youtube (user – MissSylvie90)

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Picătura de suflet – 26

  1. Zinaida Strinu zice:

    Frumoasa, picatura de suflet de azi. Ca toate celelalte, de altfel. 🙂 Dar uite ca nu putem scapa de cuvintele acelea…

  2. Javra zice:

    Versuri bune, muzică foarte bună.
    Nu ne mai surprinzi deloc…

  3. Iubeşti – când ulciorul de-aramă
    se umple pe rând, de la sine
    aproape, de flori şi de toamnă,
    de foc, de-anotimpul din vine.

    Iubeşti – când suavă icoana
    ce-ţi faci, în durere prin veac
    o tii înrămată, ca-n rana
    străvechiului verde copac.

    Iubeşti – când sub timpuri prin sumbre
    vâltori, unde nu ajung sorii,
    te-avânţi să culegi printre umbre
    bălaiul surâs al comorii.

    Iubeşti – când simţiri se deşteaptă
    că-n lume doar inima este,
    că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
    nu moartea, ci altă poveste.

    Iubeşti – când întreaga făptură,
    cu schimbul, odihnă, furtună
    îţi este-n aceeaşi măsură
    şi lavă pătrunsă de lună.

    Lucian Blaga – Iubire

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s