Picătura de suflet (31)


A iubi

hand in hand

sursa foto: aici

A iubi la vreme de răscruce,
a iubi când lumea se despică,
e a te întoarce şi-a te duce
în aceeaşi rară clipă mică.

A iubi când nu e loc de artă
şi din gât de fier dă glas cocoşul
e a trece viu prin marea moartă
şi-mbrăcat civil, lejer, pe roşu.

A iubi când noaptea-i tot mai mare
şi-nfloresc pe cap la Crist şi spinii
e a te ruga pentru-nhămare
şi a-ţi vinde sângele luminii.

A iubi când lumea-i numai ură
şi surâde imbecil de plânsu-ţi
e a te sădi în arătură,
trist semănător, pe tine însuţi.

                       Adrian Păunescu

sursa: youtube (user – Adam Wener)

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Picătura de suflet (31)

  1. carolina zice:

    frumos paunescu, ca intotdeauna 🙂

  2. Zina zice:

    Greu de comentat versurile de iubire… Mai ușor îmi e să dau Like !

    • Călin zice:

      ştiu cum e, mie mi se întâmplă destul de des să citesc şi să trec mai departe; şi nu pentru că nu mi-ar plăcea ce citesc 🙂

  3. Javra zice:

    Ca poet, n-ai ce să-i reproşezi lui Păunescu.

  4. tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă
    că ochii mei sunt când senini când verzi
    că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
    ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi

    văd lumea prin lunete măritoare
    şi vad grădini cu arme mari de foc
    sub mâna mea deja planeta moare
    şi în urechi am continentul rock

    ai să ma ierţi că sunt labilitate
    că trec peste extreme fulgerând
    ai să mă ierţi preablânda mea de toate
    eu sunt nemuritorul tău de rând

    ai să ma ierţi că nu pot fără tine
    şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
    mie pierzându-te-mi va fi mai bine
    eu tristul cel mai liber dintre toţi

    şi cum se-ntâmplă moartea să le spele
    pe toate-nobilându-le fictiv
    ai să te-apleci deasupra morţii mele
    şi tot ai să mă ierţi definitiv

    ai să mă ierţi în fiecare noapte
    şi-am să te mint în fiecare zi
    şi cât putea-va sufletul să rabde
    cu cât îţi voi greşi te voi iubi.

    Adrian Paunescu – Iertarile

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s