Picătura de suflet (41)


Dacă tu ai dispărea

sea-in-the-night

sursa foto: aici

Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca nebun pe mare.

Cu un sac întreg de lut
Şi-o spinare de nuiele
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mîinii mele.

Lucru lung şi monoton
Să te înviez, femeie,
Eu, bolnav Pygmalyon,
Hai şi umblă, Galatee !

Dacă tu ai dispărea,
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă,
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca în ţări de gheaţă.

Să te fac din ţurţuri reci,
Să te-mbrac în promoroacă
Şi apoi să poţi să pleci
Orişiunde o să-ţi placă…

De-ai cădea într-adevăr
În momentul marii frîngeri
Aş veni la tine-ncet
Să te recompun din îngeri.

Şi pe urmă aş pleca
Umilit şi iluzoriu
Unde este casa mea
O mansardă-n purgatoriu.

Dacă tu ai dispărea
Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi
Te-aş găsi în sinea mea,
Te-aş zidi din mine însumi !

                              Adrian Păunescu

sursa: youtube (user – Nachtwaker Hugo)

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Picătura de suflet (41)

  1. Javra zice:

    Frumoase versuri, splendidă melodie (am tras-o şi eu).

  2. Rănit la piept de crivăţul câinesc,
    Ce-mi bandajează rănile cu luna,
    Abia acum încep să te iubesc
    Când simt că te-am pierdut pe totdeauna.

    Şi rănile mereu mă vor durea,
    Slăvind întâmpinarea ta târzie
    Şi-abia acum îţi spun „iubita mea”,
    Când nici nu-ţi ştiu adresa spre a-ţi scrie.

    Deodată, apa lumii te-a-nghiţit,
    Deodată am rămas rănit de crivăţ,
    Gesticulând spre minus infinit
    Şi construind delicte împotriva-ţi

    Deodată ce spun eu şi ce spui tu
    Sunt două înghetate limbi străine
    Şi la hotarul dintre da şi nu
    Un martor mut mi-ar tot vorbi de tine.

    Atunci când totul se-ntâmplă firesc
    Ne-mpotriveam ca soarele şi luna,
    Şi-abia acum încep să te iubesc
    Când simţ că te-am pierdut pe totdeauna.

    Adrian Paunescu – Abia acum

  3. Poeziile astea două ma emotionează de fiecare dată. Le regasesc in memoria mea afectivă. Timpul nu schimbă nimic.

  4. 🙂 Ziua de luni ar fi mai usor de traversat dacă cineva, nu spunem cine, printre nemirari, printre picaturi, printre stari si nestari, ar alege o poezie. Un coltuc de zambet pentru un vers. 🙂

    • Călin zice:

      ioi, ce îmi faci. sunt în faza de răzvrătit acum. acum??? că la mine e o stare perpetuă…să văz ce se poate face, să negociez cu răzvrătitul din mine…

  5. 🙂 ” Poezia este copilul care ramane in sufletul adolescentului, al omului matur si al batranilor, peste durere, dezamagire si suferinta. ” – Tudor Arghezi

  6. Ce schimbătoare e la munte
    Lumina; cât ai scăpăra,
    Un curcubeu a-ntins o punte
    Din casa mea pân’la a ta.

    Şi-un gând, un gând nebun îmi vine!
    – Aşa-s poeţii uneori –
    Să mă avânt până la tine
    Pe puntea asta de culori.

    Cu fruntea de lumini brăzdată
    Să urc tăriile cereşti
    Şi, când nici nu te-aştepţi, deodată
    Să-ţi bat cu degetu-n fereşti…

    Dar când să urc, frumoasa punte
    S-a dărâmat, – ş-acuma norii
    Au tras perdeaua cătră munte:
    Nebuni sunt, Doamne, visătorii!

    Dimitrie Anghel – Curcubeul

    Multumesc. 🙂

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s