Picătura de suflet (42)


A mea

Untitled-1 copy

sursa foto: aici

Cum treci acum şi apa e-n ruine,
şi-ti este bine şi îmi este bine,
aş vrea să-ţi spun, iubito, că în tine
e vie vrerea ambelor destine.

Te voi iubi cu milă şi mirare
cu întrebare şi cu disperare,
cu gelozie şi cu larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare.

Şi jur pe tine şi pe apa toată
care ne ţine barca înclinată
că vei rămâne – dincolo de număr
şi dincolo de forme, măşti şi vorbe –
a mea, de-a pururi, ca un braţ în umăr.

                                 Adrian Păunescu

sursa: youtube (user – ongakukozo2)

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Picătura de suflet (42)

  1. Pingback: FEMEI IN OGLINDA 15 - WILLIAM MCGREGOR PAXTON - Zinnaida

  2. Zina zice:

    O poezie minunată ! Dacă versurile corespund cu ceva din viața ta, atunci… să fii fericit ! 🙂

  3. Şi vine toamna iar’
    ca dup-un psalm aminul.
    Doi suntem gata să gustăm
    cu miere-amestecat veninul.

    Doi suntem gata s-ajutăm
    brînduşile ardorii
    să înflorească iar’ în noi
    şi-n toamna-aceasta de apoi.

    Doi suntem, când cu umbra lor
    ne împresoară-n lume norii.
    Ce gânduri are soarele cu noi –
    nu stim, dar suntem doi.

    Lucian Blaga – Cântec în doi

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s