Picătura de suflet – 43


Împlinire coborând

dark-empty-street

sursa foto: aici

Mă-ntorc din epocă, în casa mea,
Vreau noapte cu intrare separată,
Nici un străin în inimă nu-mi bată,
Nici politruci, în spate, să nu-mi stea,

Nu-mi lumineze fruntea nici o stea,
Să fiu doar fiu, iubire, om şi tată,
Să bat în cuie uşă, steag, cravată,
Nici să nu dau, nici nimenea să-mi dea.

De epocă sătul sunt până-n gât,
Şi ei de mine poate-i este silă,
Las masca mea vitală în argilă,
Că vreau să mă retrag numaidecât.

Umil cârpaci de epocă umilă,
Tot ce-am urcat mai am de coborât.

                              Adrian Păunescu

sursa: youtube (user – AdrianvonZiegler)

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Picătura de suflet – 43

  1. Fugind de tot: de lume si de tine,
    Ma duc sa dorm pe-ntindere de ape;
    Acolo groapa vantul sa mi-o sape;
    Amurgul serii cada peste mine.
    Nespus de dulcea ei singuratate
    Si-o poarta-n lume luna ganditoare:
    Ma uit la dansa, si nu ma mai doare
    Viata-mi plina de pustietate.
    O, tu, acela ce ma faci sa sufar,
    O, suflete, intoarce-te prin astre
    Si lasa-ma pe apele albastre,
    Sa dorm de veci, cu capul sub un nufar.

    Duiliu Zamfirescu – Fugind de tot

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s