Picătura de suflet (46)


Poem – Tu pluteşti…

coupleTu pluteşti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Iţi sprijini tâmpla
de inima mea ca de o piatră roşie,
şi aştepţi să-ţi spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am isprăvit de mult
să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
înclinată ca mătasea unui steag
într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
al mâinii,
ca să răsară durerea care ştie
numele durerii,
ca să răsară dragostea mea de bărbat
care ştie numele tău ciudat, de femeie.

                                     Nichita Stănescu

sursa: youtube (user – samueleworld)

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Picătura de suflet (46)

  1. Javra zice:

    Versurile ca versurile, dar muzica şi priveliştea sunt superbe!
    Cascadele sunt cele mai frumoase lucrui din natură.

  2. „… iartă-mă şi ajută-mă
    şi spală-mi ochiul
    şi întoarce-mă cu faţa
    spre invizibilul răsărit din lucruri…”
    Nichita

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s