puştiul


pustiulAre vreo 4 ani şi jumătate, iar în ochii lui încape nemărginirea; găseşti în ochii lui mari toate întrebările lumii, toate mirările ei, toată căldura şi sinceritatea unei lumi întregi. Te regăseşti preţ de câteva minute sau preţ de câteva ore în ei, te vezi pe tine, aşa cum erai acum mulţi ani, uiţi de „lumea oamenilor mari”, îţi aduci aminte cum era atunci când bucuria supremă însemna să savurezi o îngheţată, când cea mai mare realizare era că ai învăţat să iei curba cu bicicleta. Şi dacă tot era cea mai mare realizare, o „trâmbiţai” în gura mare pe ditamai bulevardul, să ştie toată lumea. O lume plină de candoare, curată, fără falsuri, fără răutate, fără ură. O lume plină de sinceritate, de mirări, de întrebări, de bucurie. Aş vrea să cred că tu vei şti să rămâi în acea lume, puştiule. Eu unul nu am reuşit…

Acest articol a fost publicat în d-ale mele și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la puştiul

  1. Sonia zice:

    Pe Puştiul ăsta grozav îl ştiu de pe alt blog. Şi mi-e drag de el de nu mai pot. 🙂 îi poţi mulţumi că ţi-a sdus un cititor. 🙂

    • Călin zice:

      pe puştiul ăsta grozav ieri l-am cunoscut, în Baia Mare 🙂 . unde pui că a reuşit să mă scoată din muţenia ce m-a invadat de o vreme încoace…

  2. shogunu' zice:

    Îi ficioru’ lu’ dinţaru???
    „Eu unul nu am reuşit…” Io DA!!!
    Mă mai întreabă mama cîteodată „da’ tu cîţi ani ai, dragu’ mamii”. În buletin 44. În cap…
    Banzai!

    • Călin zice:

      nu, da tot ficior de moroşan îi, o minune de copil cu care am bântuit ieri vreo două ceasuri prin Baia Mare.
      cât despre diferenţa dintre anii din buletin şi ăia din cap, şi la mine-i mare, dar nu numa’ despre aia-i vorba…

  3. luciastroila zice:

    Nimeni nu poate păstra candoarea şi inocenţa copilăriei pentru totdeauna. Ar fi şi ciudat să ajungi la o vârstă la care să-ţi dea adolescenţii ” sărut mâna” iar tu să fii pus pe şotii de care nici măcar ei nu mai sunt în stare. Ne ia valul traiului de zi cu zi, e în legea firii. Fiecare vârstă are frumuseţea ei. E bine însă că ne mai iese în cale din când în când câte un puşti care să ne aducă aminte. 🙂

    • shogunu' zice:

      Cel mai bun prieten al meu îi un puştiulică de 6 anişori. Părinţii lui îs mai tineri decît mine. Noi (io şi cu nevastă-mea) şi cu Alex, c-aşa-l cheamă, sîntem la pertu. I-am zis că nu-s popă cînd mi-o zis „săru’mîna”. Poate să facă cu mine tot ce vrea. Io intru în jocul lui şi uit că am păru’ cărunt…
      Noi n-avem copii 😦 , da’ Alex ne luminează sufletele. Nu vine foarte des pe la noi, chit că sîntem vecini şi prieteni de famile, da’, de cîte ori vine, ne face să uităm de toate.
      Banzai!

  4. Javra zice:

    Cu alte cuvinte, eşti nostalgic după copilăria ta. Cine nu-i?
    Bine (că) ai revenit!

  5. Ana-Maria zice:

    Salut pustiul asta minunat si mamica lui frumoasa! 🙂
    Ce poate face un pustiulica cu sufletul adultului? 😉 Te trimite in copilarie! 🙂

  6. carolina zice:

    ce simpatic e pustiu! si tu ai scris….de eu nu mai am ce zice! spoor!

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s