Lecţia pe care mi-a dat-o Eurovision-ul…


…şi pe care refuz să o asimilez

M-am uitat aseară, ca tot omul, la Eurovision. Nu, nu mânat de vreun fior de patriotism, pentru că piesa cu care România participă la acest concurs mi se pare de-a dreptul jalnică. Au fost 17 piese cu totul, unele foarte slabe, între care şi a noastră, altele slabe sau slăbuţe, altele medii, câteva bunicele şi una singură care a reuşit să mă convingă, cea a Elveţiei. Cea a Elveţiei, cântată de o trupă de amatori, cu vârste cuprinse între 22 şi…95 de ani. Să nu uităm că Elveţia a fost întotdeauna o ţară neutră, o ţară care nu s-a războit cu nimeni, nu s-a băgat în alianţe de nici un fel. Pe lângă asta, mai are şi un nivel de trai binişor peste medie, aşa că elveţianul nu are de ce să plece în pribegie prin alte ţări.

La final, a venit şi momentul când ne-a fost adus la cunoştinţă rezultatul votului. S-au calificat piese slabe, slăbuţe, bunicele, foarte slabe (cazul piesei noastre), dar Elveţia nu s-a calificat. De ce? Pentru că, nefăcând parte din nici un fel de alianţă, din nici un fel de stat-mamut (de genul fostei URSS sau Yugoslavii), Elveţia nu are prieteni. Pe lângă asta, nu are nici milioane de emigranţi, care să o poată ajuta într-o astfel de situaţie. Stăteam, mă uitam prostit, dar parcă tot nu îmi venea să cred. Şi totuşi aşa stau lucrurile. Şi la un concurs de genul Eurovision, care, între noi fie vorba, nu are nimic de-a face cu muzica, fiind doar un joc de-a politica şi alianţele, dar şi în blogosferă. Şi aici, în mediul virtual, eşti puternic dacă ai aliaţi. Nu eşti bun dacă eşti bun în ceea ce faci sau ai ceva de spus, astea contează prea puţin. Totul este să ştii să te orientezi, să intri în tabăra câştigătoare, să îţi faci cât mai mulţi „prieteni”. Doar aşa vei ajunge vreodată să fii un blogger de „succesuri”. Doar că eu refuz să cred în aşa ceva şi mă încăpăţânez să merg pe drumul meu şi de capul meu, făcând ceea ce ştiu eu să fac. Pentru că aşa mi se pare mie corect. De parcă ar mai păsa cuiva ce o fi şi corectitudinea…

Piesa de mai jos nu a intrat în finala Eurovision. Piesa lui Ouatu, da. Doar că piesa lui Ouatu îmi rezerv dreptul să nu o postez aici. Pentru că nu merită.

sursa: youtube (user – eurovision)

Şi iaca ce zic grecii mei în comentarii la această piesă pe youtube.

print

Acest articol a fost publicat în d-ale mele și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Lecţia pe care mi-a dat-o Eurovision-ul…

  1. alma nahe zice:

    Eu am prins vremuri faine(să tot fie vreo 5 ani), când se comenta sau se pinguia fără să se tină cont de Zâtlistu’ cucului. Oricum nu îmi pasă, cine citeşte bine, cine nu, iarăsi bine! 😉

    Cât despre fioru’ anunţului, pe la a treia ţară(nu melodie) anunţată ca şi calificată, am ghicit! Că fioru’ era nu de la patriotism, era de la altceva, nu spun aici, că sunt o doamnă. 😛

    • Călin zice:

      până la urmă, contează să îţi placă ce faci, eu aşa cred. despre liste, listuţe şi clasamente de trei lulele, nu are sens să povestim…toată lumea vrea recunoaştere şi aprecieri pentru…nimic. iar ăi de chiar fac cu pasiune ce fac, stau cuminţi deoparte şi îşi văd de ale lor. ce vor câştiga ei? vor fi în rolul Elveţiei. poate nu vor ajunge în lumina reflectoarelor, pe podiumuri, dar vor câştiga aprecierea unora…

  2. Marian zice:

    Ai doar cinci stele asa incat am pus semnul pe …a cincea ! Din punctul meu de vedere articolul merita 10 ” stele” cu felicitari !!! A ….uitasem : bine ai revenit la „papornita ” ! 😉 🙂

    • Călin zice:

      am revenit eu mai demultişor, dar numai cu poze. şi oricum ele vor predomina aici şi pe mai departe. dar oi mai şi zice câte ceva din când în când. mulţam de notă, domnul examinator! 🙂

  3. carolina zice:

    n-am urmarit de data asta eurovisionul, cred ca ma uitam la o telenovela, ceva…:) glumeam, oricum tot eram mai castigata. nu sunt fan cezar ouatu, dar nici nu-mi displace. elvetineii sunt tare haiosi, nu sunt f buni, sunt ok si atat, dupa parerea mea. si da, eurovisionul este o mare porcarie super promovata 😀

  4. caminegrus zice:

    Ma intrebam si eu aseara, complet neinformata despre calificarile din Romania pt. Eurovision, cum mama supararii a ajuns jena asta de piesa sa ne reprezinte? Mie mi-a placut piesa maltezilor 🙂

    • Călin zice:

      e, cum a ajuns…ca la noi 😉 . oricum, au fost nişte piese de te durea capul…
      piesa maltezilor e drăguţă, păcat că vocea lui Gianluca (parcă aşa îl cheamă) nu-i tocmai grozavă

  5. luciastroila zice:

    Da, ai dreptate. La eurovizion m-am prins de mişcarea asta demult. De când şi noi participam cu piese bune si nu aveam nici o sansă. Drept urmare, nu îmi mai bat capul. Nu urmăresc astfel de concursuri, nu ma enervez, nu-mi pasă de aliante idioate.
    Cât despre blogosferă… nu cred ca e foarte important câţi abonaţi ai. Până la urmă scrii pentru pentru că aşa simţi, nu pentru fani. Nu suntem jurnalişti, să depindem de câţi ne citesc, sunt de acord cu noi sau ne înjură.

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s