Primăvara ca amăgire
Ca pe cadavre ne târăşti afară,
Cu luciu galben peste negrii fluturi,
Ne faci s-o luăm mereu de la-nceputuri
Şi doru-nmuguririi să ne doară.
De varul sterp al iernilor ne scuturi
Şi greaua inimă ne-o faci uşoară,
Periculoasa noastră primăvară,
Creduli ne scoţi, naivi, de după scuturi.
Şi sub întâia iernii revenire
Iluzia tresare şi se sfarmă,
Şi ucigaşă-i cea mai blândă armă,
Când are-n faţă dezarmata fire
Ce străjile şi le-a trimis să doarmă
Prea lesne amăgită de iubire.
Adrian Păunescu
sursa: youtube (user – VoisLillia)
ca pe speranțe tu ne scoți din fire
și ne alungi în floarea care doarme
și-oricâtă lacrimă de alb îmi e-n simțire
din iarnă trec spre visul alte toamne.
eu ce să mai pot zice acum???
ce vrei! da să ştii că nu mi-s fan păunescu! 😛
zice cineva că trebuie musai să fii fan Păunescu? eu unul nu zic, gusturile omului sunt ale lui şi gata 😉
corect!
acu mă uit ce mi-a trecut prin minte… poate apuc să termin cândva ce am început… 😆 eu şi cucul…
da’ cucu cu ce e de vină? 🙂
lasă pe unde apucă… aşa ca mine. 😛
şi ce laşi…nu face pui?
ba uite că făcu… pe blogu-mi! 😆
am văzt, am fost pe fază 🙂
măi, măăăi…. 😳
oi fi eu ardelean, dar nu pe de-a întregul 😉
nu, nu … elenule! 😛
am zis că azi sunt numa somnoros. din neamul patrupedului ăluia harnic. cum îl cheamă? leneş???
leneşu cela din ice age? 😆 ioooi! e frate cu tine cumva?
numa văr 😉
fain vărucu-ţi! 😛
Pingback: psi-words – primăvara ca pretext