duzina de cuvinte: ai vrea…


summer-clouds

sursa foto: aici

Ştiu, ai vrea să uiţi de griji, să le agăţi de nişte grinzi invizibile şi să le uiţi acolo pentru totdeauna. Ori poate să le aduni pe toate într-un coş de nuiele, pe care să îl poţi arunca până la stele, de unde să nu se mai poată întoarce niciodată. Ai vrea să nu mai ai niciodată ochi pentru ele, să îţi îmbeţi privirea de culoare, să o scalzi în cer albastru nesfârşit sau în nori maiestuoşi aducători de ploi calde de vară. De atâtea ori ţi-ai spus, în nopţi fără somn, că ai vrea să fie doar un vis urât, că ai vrea să poţi da timpul înapoi, să baţi la alte porţi, să simţi căldura din alte case şi din alte suflete. Ai vrea să porţi pe chip doar zâmbet, iar sufletul să îţi fie inundat de fericire. Ai vrea multe, foarte multe, doar că nu ai curajul să te desprinzi, să te rupi de prezent, probabil nu îl vei avea niciodată. Iar câteodată minunile mai au nevoie şi de câte o mână de ajutor…

Pe ceilalţi care s-au jucat cu cele 12 cuvinte îi găsiţi în tabelul lui psi.

Acest articol a fost publicat în duzina și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

35 de răspunsuri la duzina de cuvinte: ai vrea…

  1. psi zice:

    minunile au întotdeauna nevoie de ajutor. 🙂
    mulţumesc! hai să legăm grijile de grinzi ca pe nişte snopi de levănţică, vrei?

  2. Pingback: Duzina de cuvinte – Renovare | innerspacejournal

  3. Pingback: Duzina de cuvinte – Fantezie-n LE minor | Tiberiuorasanu's Blog

  4. Gabriela zice:

    Frumos. Pune-ti grijile intr-un cos de nuiele si arunca-l sus, iar „dincolo de nori, raze de lumina” pentru ca timpul nu stie decat mersul inainte.

  5. vavaly zice:

    ooo, ce bine ma regasesc pe aici… ce greu e sa te desprinzi de prezent spre un viitor mai luminos. cred ca tocmai lumina aia sperie si da griji. frumoasa recidivare 🙂

  6. danalalici zice:

    ce frumos ai spus „cateodata minunile mai au nevoie si de o mana de ajutor”…
    si da, si eu ma regasesc…mi-a placut mult compozitia ta, calin!

  7. Pingback: Duzina de cuvinte- Dureri elementare | Cățărătorii

  8. Scorpio zice:

    Daaaa, as vrea! Si am nevoie in continuare de minuni.

  9. Vero zice:

    Da, minunile au cu siguranţă nevoie şi de o mână de ajutor. Probabil de-aia se şi zice „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă-n traistă”! 😀

    • Călin zice:

      nu, chiar nu merge aşa, cei care se ghidează după „pară mălăiaţă în gura lui…” vor rămâne cu gura deschisă. şi fără pară 🙂

  10. Pingback: Confesiuni confetti | Alma Nahe

  11. SimonaR zice:

    Păi atunci hai să le ajutăm! 😀

  12. Pingback: Duzina de cuvinte (1) Incatusarea lui Miriam « Insemnari …

  13. abisurile zice:

    Sunt de aceeasi parere. referitor la minuni.

    • Călin zice:

      poţi să şi aştepţi ca minunea să vină aşa, din bun senin, dar mi-e teamă că vei avea de aşteptat muuuult şi bine, iar ea se va încăpăţâna să nu vină…

      • abisurile zice:

        Am trecut de multa vreme de anii cand credeam ca exista locuri pe unde umbla cainii cu covrigi in coada. deci … nu, nu mai astept cu mainile in san.

  14. Da, aş vrea! Şi uneori îi dau o mână de ajutor minunii. 😀

  15. alma nahe zice:

    Apropo de minuni, mai zilele trecute am cunoscut o doamnă, să-i zicem doamna Ana(ca să aibă legătură şi cu surpările). I-am fost „recomandată” de maică-mea, ca să stăm puţin de vorbă, căci doamna e o femeie tristă, iar maica-mea recunoaşte în mine calităţi de psiholog. 🙂 Ne-am întâlnit a doua zi de Paşti şi mi-a povestit în mare viaţa ei. Pe scurt, ea avea un frate, despre care nu mai ştia nimic de peste 25 de ani. A fugit în America pe timpul lui Ceauşescu, şi cum în acea vreme nu avea cum să ţină legătura cu el, o vreme n-a ştiut nimic despre el, ştii cum era cu plecările atunci: securitatea era numai ochi si urechi. După ’89 a trimis câteva scrisori …o vreme, şi pe urmă s-a oprit. De-atunci l-a tot căutat, şi prin Crucea Roşie, şi pe alte căi…în fine. Fratele său era şi foarte bolnav când a plecat, plus că era şi surdo-mut. Negăsindu-l, şi-a imaginat că a murit. De vreo câţiva ani nici nu l-a mai cautat.
    Supărarea doamnei Ana îi mai vine şi din copilărie, când taică-său, îi snopea din bătaie pe toţi membrii familiei, îi încuia în beci şi-şi aducea amantele, punând-o pe nevastă-sa să le gătească.
    Bătăile erau crunte, nuielele se rup…el îi lovea cu paru’. N-o să zăbovesc asupra modalităţilor de tortură, pe care mi le-a povestit în detaliu, fiindcă sunt oribile.
    La toate astea s-a adăugat, de curând moartea mamei. De taică-său nu mai ştia nimic, fiindcă maică-sa, într-un final, divorţase şi scăpase de nebun. Şi nici doamna Ana n-a mai vrut să ştie de el. După 4-5 ore de poveste, eram mutăăăăă. Cum să-i explici femeiii ăsteia că aşa, că câr, că mâr că las’ că o să fie bine? Cum? Mi-a zis din start că nu mai crede în miracole, aşa că să nu încerc s-o conving. De altfel, nici n-am încercat, tăcerea mea a fost însă mai grăitoare, poate decât multe alte cuvinte pe care i le-aş fi putut adresa.
    Am ieşit la poartă s-o conduc, ea avea lacrimi în ochi, şi mi-a zis, privindu-mă intens:”Să mai cred în miracole, Olimpia?”
    I-am zâmbit.
    În acea seară avea să afle că fratele său era prin sat, o căuta. Şi tot în acea seară a aflat că urâciosul tată murise în urmă cu vreo două luni.
    Contează foarte mult întâlnirile dintre oameni. Pe unii îi putem bloca, pe alţii debloca. S-a întâmplat ca această Ană să nu mai fie zidită (ca să nu se mai dărâme ceva) cu un zâmbet. Fiindcă dacă încetezi să mai crezi în rezolvări, e ca şi cum ai fereca poarta pentru totdeauna.

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s