Nadia Comăneci e un simbol. Tu, turcescule, eşti un jeg!


Haideţi să ne întoarcem în timp, cu 37 de ani în urmă. La Olimpiada de la Montreal, din 1976, Nadia Comăneci obţinea prima notă de 10 din istoria Jocurilor Olimpice pentru exerciţiul la paralele. Până şi tabelele de afişaj au fost luate pe nepregătite, astfel că nota Nadiei afişată de ele a fost 1. Să urmărim împreună două înregistrări de la acea vreme.

sursa: youtube (user – comaneci1)

sursa: youtube (user – 185drurylane)

Avea 15 ani Nadia la acea vreme şi a obţinut la acea ediţie a Jocurilor Olimpice de 7 ori nota maximă, câştigând 3 medalii de aur (la individual compus, bârnă şi paralele), o medalie de argint cu echipa şi una de bronz la sol. Multiplă campioană olimpică, mondială şi europeană, un nume care este asociat de foarte mulţi străini cu România, aceasta este Nadia Comăneci. Un nume apreciat şi respectat oriunde în lume, numai la noi acasă nu.

Chestia despre care voi vorbi în continuare avea puţin peste un an la vremea când Nadia obţinea prima notă de 10 din istoria gimnasticii moderne. Pe pagina sa de facebook îşi spune robert nicolae schengen turcescu. Cu litere mici, pentru că individul este mic, incredibil de mic şi de mizer. Şi neapărat schengen, ca orice imbecil de duzină. Fiinţa asta spunea zilele trecute aşa despre Nadia Comăneci:

„Nadia Comăneci poate să-și bage-n fund reclama ei la margarină? Vai mama ei de cerșetoare, ce-a ajuns… I-aș da numai zece… șuturi în fund! O nemernică, vinde otravă pe arginți!”.

Dar cine se crede acest domn nimeni, să îşi permită să spună aşa ceva? Să le luăm pe rând: e un presupus jurnalist specializat în pupatul posterioarelor, mai e şi presupus cântăreţ, deşi articolul esenţial, adică vocea, îi lipseşte cu desăvârşire, a mai fost pentru o vreme o născocire de colonel sau locotenent-colonel, drept recompensă pentru pupăturile în fund. În concluzie, cum ziceam şi mai devreme, e un nimeni, care nu are absolut nici un drept să împroaşte cu lături oriîncotro vrea. Este doar un nimeni frustrat, care şi-a adunat în preajmă o haită de alţi schengheni debili şi frustraţi, un nimeni care se crede cineva. Şi mai este un jeg ordinar.

Şi o curiozitate de-a mea: oare de ce a fost Nadia Comăneci ţinta atacului debil al chestiei ăsteia şi nu a fost Leonard Doroftei? Că doar şi el a apărut în reclamele celor de la Danone. Oare s-o fi temând „viteazul” ăsta că s-ar trezi cu moaca mutată din loc?

Acest articol a fost publicat în d-ale mele, Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Nadia Comăneci e un simbol. Tu, turcescule, eşti un jeg!

  1. Ana-Maria zice:

    😦 Am citit si eu despre campania asta de denigrare a Nadiei Comaneci 😦 Zau ca nici eu nu am inteles scopul acestei denigrari si hulirea ei publica , cum ca face reclama la otravuri , ca face campanie in scoli , unde merge personal ca sa convinga copiii sa manance margarina….Pe bune ca nu pricep! Ma depaseste intelectual sa pricep ce i-a apucat pe toti putziflenderii astia care sunt jurnalisti cum sunt eu regina Angliei….de s-au unit sa arunce cu rahat in Nadia Comaneci.In fond si la urma urmei , fiecare este liber sa manance ce doreste si daca Nadia ii da o felie de paine cu Rama , baietelului ei , asta nu inseamna ca toate mamele vor face asta….E problema fiecaruia ce dieta alimentara alege si daca domnu’ Turcescu vrea sa manance numai unt cumparat de la ferma de vaci , asta nu inseamna ca tot romanul isi permite acelasi lucru.
    Aceeasi denigrare am citit-o si pe blogul Luanei Mitran , fost Ibaka.
    Tare urat! Banuiesc aceste persoane au prea mult timp liber la dispozitie si cum nu au ce face , s-au aciuat ca haietele de caini vagabonzi si musca de cur pe cine le traverseaza strada voit sau intamplator. Isacs!

    • Călin zice:

      până la urmă, o reclamă e doar o reclamă. încearcă să facă un produs mai atractiv, dar nu ţi-l bagă cu sila în sacoşă. iar dacă tu, turcescu fiind, ai chef să mănânci „eco”, nu te opreşte nimeni, că oricum nu mai este nimic eco pe planeta asta…

  2. dagatha zice:

    mda, ca de obicei, când nu avem ce face, ne apucăm de scuipat. E caracteristic tagmei ”jurnalicești” postmoderniste. Ce fel de școli or fi făcut oamenii ăștia? Cu siguranță una în care nu se predă bunul-simț și măsura…
    Bleah…

  3. Gabriela zice:

    Caline, eu cred ca bloggerii ar trebui sa inceapa o campanie impotriva jurnalistilor de acest gen. Oamenii astia, carora le-a dat cieva voie sa devina publici nu pentru meritele lor uluitoare si pentru ca sunt angajati intr-o institutie media, isi permit sa arunce cu noroi in toata lumea. Stii ca in Romania acestor zile, daca esti terfelit in presa nu poti face nimic? In general femeile sunt cele mai atacate, pentr ca ele nu ii pot lua pe golani barbateste de guler si nici sa le traga niste suturi undeva, gen a la Mircea Badea. Sa iti spun ca eu, jurnalista fiind, atacata mizeriabil de un tip, am avut un proces cu acesta. A refuzat sa se prezinte la toate termenele, iar la ultimul a fost adus sub escorta, de politist. A pierdut procesul pentru ca nu avea nici o dovada. Imi datoreaza o suma de bani, importanta pe vremea aceea, importanta si acum, 5.000 de lei, pe care nu am putut-o recupera niciodata. Legea spune ca daca in doi ani nu poti sa iti recuperezi datoria, nu mai ai ce ii face. Deci, m-a terfelit si a scapat basma curata. In schimb, dupa ce se scrie la ziar ori se zice in presa, romanul, sta cu ochii la tembelizor, si oricat ai fi de curat nu te crede pentru ca, s-a scris la gazeta. NU te mai speli cu 1000 de ape de rusinea asta. Si eu am fost jurnalist dar nu mi-am bautut joc de oameni si de munca lor, si nu am scris niciodata fara sa am documente, indiferent cat de interesnt a fost subiectul. Ani de zile am pastrat dosarele, in caz ca ii vine cuiva prin minte sa faca vreo remarca, sa am dovezi. Si am colegi jurnalisti, care mai lucreaza inca si de care sunt mandra ca am fost intr-un fel, discipolul lor. Exista insa aceasta categorie a frustratilor si a nulitatilor, care isi bat joc de munca de o viata a cuiva, doar asa, de amorul artei sau de refuzul de a incheia un contract de publicitate ori de imagine. Pentru ca despre asta e vorba pana la urma. Impotriva acestor mizerii trebuie sa luam atitudine.

    • Călin zice:

      din păcate sunt multe mizerii de genul ăsta, nu e turcescu un unicat, iar ce e şi mai trist e că indivizii ăştia care nu valorează nici cât negru sub unghie mai fac şi prozeliţi.
      o campanie a bloggerilor împotriva gunoaielor ăstora…ai impresia că tagma bloggerilor e curată şi nepătată, că nu include şi ea feluriţi indivizi cu diferite interese? eu nu am să mă bag oricum niciodată în aşa ceva, am să îmi spun păsul apăsat când ceva mă deranjează. aşa e felul meu, nu-s unul dintr-o turmă, sunt mai degrabă un lup singuratic. din păcate câteodată şi singular…

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s