Neuronul meu, ca orice neuron care se respectă, pe lângă îndatoriri mai are şi drepturi. Între acestea, cel de a nu presta atunci când temperatura sare binişor de 30 de grade, drept prevăzut în acordul de coabitare dintre noi doi la articulul 7 litera w. Invocând acest drept, dumnealui şi-a luat concediu şi refuză să mai facă ceva până or veni vremuri mai bune. Stă cât e ziulica de lungă la umbră şi visează la locuri mai puţin călduroase, la miros de brad, la desiş de pădure. Nu ştiu ce să mă mai fac cu el, dar singura soluţie cred că ar fi să îl scot undeva la aer, să mai respire şi el aer curat, să mai privească la nişte culmi împădurite, la nişte lacuri, la o cascadă, la orice altceva decât betoanele pe care le vede zi de zi şi de care e sătul până peste urechi. De cumva s-a întâmpla să nu mă găsiţi pe aici în zilele următoare, e foarte probabil să îl fi luat de mânuţă şi să îl fi dus într-unul din locurile de mai jos. Sau poate în toate, cine ştie.
Să nu-l lași de unul singur!
nu-l las, că rămâne pe-acolo 😉
Cred că şi-al meu a intrat, da’ nu din cauza căldurii.
al meu sigur din cauza căldurii, că în fiecare vară îmi zice că strămoşii lui probabil erau neuroni de vikingi şi ar trebui să ne mutăm acolo măcar vara
…eu cred că ţi-a rămas gândul la călătoria ta pe ploaie şi acum cauţi motive….deşi….ai dreptate, eu locuiesc …fix in pădure şi tot nu simt că aş putea presta ceva activităţi pe uscăciunea asta…
nu ştiu ce motive caut, dar ştiu sigur că o să evadez 😀
măi… eu azi, la peste 37-38 e grade (acu îs 32 de grade aici) AM DORMIIIIIT toaaată ziulica… m-au crezut ai mei bolnavă =))
eu la temperaturi din astea criminale nici măcar să dorm nu pot…
la noi cică-s 26 acum, parcă se mai poate respira cât de cât
Pingback: neuron în grevă/vacanţă | Colţu' cu muzică