-
Articole recente
Cele mai citite (văzute)
sunt mândru şi pace!
Arhive
- august 2019
- noiembrie 2018
- august 2018
- iunie 2018
- februarie 2018
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- ianuarie 2017
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
Tentativă de blogroll
-
Alătură-te celorlalți 380 de abonați.
Categorii
Meta
144
Acest articol a fost publicat în exerciţii de dicţie și etichetat Apuseni, exercitii de dictie, fotografie, Muntii Apuseni, papornita, photo. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.
tăcerii să îi punem împreună
un colţ de cer aproape
sau departe
un vis redesenat pe jumătate
o vorbă bună.
pe colţul limitat de gând
acolo unde întâlneşti lumina
ca mierea-mbrăţişării din cuvânt
când biata frunte se apleacă a mirare
gândim o floare.
acolo unde noaptea te sărută
cu ace moi, de verde permanent,
singurătăţii noastre să-i dăm sensul
de doi îmbrăţişaţi latent,
de un întreg în spiritul ce-n dogmă
nu se opreşte ci se-nalţă iar
cupolă a iubirii ca un dar
când pentru-a ta îmbrăţişare
un cer de doi se regăseşte
senin pe pietre.
… şi uite cum ai participat la stârnirea dooziniii! 😆
eu nu recunosc nimic, nu am provocat, stârnit sau cauzat absolut nimic 😉
Frumoase versuri. Îmi place cum ai simțit să scrii: „ca mierea-mbrățișării din cuvânt”, „gândim o floare”.
Aveam o baza solida, pornita de acolo, de unde pamantul frate isi impingea frumusetea spre spiritul soare. Care era de fapt sensul cresterii mele? De ce pe frunte purtam verde crud si la poale aveam ascunse uscaciuni? Unde anume se regaseste eul meu? M-am limitat la aceste intrebari, pentru ca ele mi-au parut importante, iar cealalta jumatate a framantarilor mele a ramas ascunsa. Mi-am rasfirat crengile de-aproape pana departe si le-am dat miros de proaspat. Tu ai venit si-ai incalcat dogma ce strabatuse timpul. Ti-ai faurit un chip aidoma cu-al meu si mi te-ai asezat in coasta, sperand sa intalnesti si sa captezi toata atentia privitorului.
eu întotdeauna încalc dogmele 😉
lăsând gluma la o parte, frumos comentariul tău
Ce bine se vede acum! Multumesc! 🙂
da’ greu le-am mai găsit 😀
Pingback: Duzina de cuvinte (6) Principiile Iasminei | Jurnal de graviduță
Pingback: Duzina de cuvinte- Cugetări (ne)vinovate 2 | Cățărătorii
Pingback: Duzina de cuvinte: DEC@LOG.CINCI | My virtual Outback
Pingback: O umbră… | Alma Nahe
Pingback: Limba voastră-i o comoară… | Joramotive de sărit obstacole