picătura de suflet – 63


Toamna ca o revanşă

november-4-copySunt toţi copacii încărcaţi de frunză,
muniţia de toamnă e întreagă,
şi-n prăbuşirea prea adânc ascunsă
o mână tristă s-a decis să tragă.

Un singur gest mai trebuie în clipa
abia legată de un fir subţire,
şi păsările lumii cu aripa
mai ţin acest frunzar în năruire.

E-o toamnă ca o ultimă instanţă
şi ca un anotimp după-o beţie,
şi mâna tristă s-a atins de clanţă
dar s-a retras: trăgaci putea să fie.

Şi ce e cel mai trist din toate-acestea
e că apel nu poate să existe,
c-aşa de natural s-a stins povestea,
încât pământu-i plin de frunze triste.

Şi fiecare frunză e o mână,
care-a uitat de tutelarul umăr,
şi ce va fi din toate să rămână
decât senzaţia de scrum şi număr.

Atâta ţine micul drept la vară,
atâta ţine restul peste toamnă,
şi fiecare frunză ce coboară
ne-acuză, ne arată, ne condamnă.

Cocori şi gâşte, rândunici şi raţe,
se duc de-aici, să nu cumva să vadă
cum noi cu toate frunzele în braţe
ne pregătim de cea dintâi zăpadă.

În arbori plini de scrum e frunza-ntreagă
ca-n nişte ţevi de armă fără ţintă,
şi mana tristă n-are chef să tragă
şi gura tristă n-are chef să mintă.

În ochi bătrâni, cu lacrima etanşă,
acestea toate vin de peste fire,
cum vine toamna, cea dintâi revanşă
a verii când credeam în nemurire.

                                    Adrian Păunescu

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la picătura de suflet – 63

  1. Am oprit in lunca apa curgatoare
    La un scoc de moara printre verzi arini;
    Am oprit pe ape lin-tremuratoare
    Zilele de vara, razele de soare,
    Noptile senine, stelele si luna
    Pentru totdeauna
    Vremea care curge n-am putut s-o tin.

    Am inchis in palma pui de randunele,
    Le-am simtit bataia inimii in chin;
    Am oprit in brate dragostele mele…
    Pasare de-o toamna, dragoste cu jele,
    Le-am cules ca frunza moarta cand da bruma
    Pentru totdeauna
    Vremea care zboara n-am putut s-o tin.

    Am pastrat in suflet ganduri, vorbe, glume,
    Zambetul ce iarta, plansetul hain;
    Am pastrat in minte fete fara nume
    Intalnite-n cale si pierdute-n lume,
    Le-am in mine una cate una
    Pentru totdeauna
    Vremea, vremea insa, n-am putut s-o tin.

    Ion Pillat – Vremea

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s