Picătura de suflet – 65


Frunză palidă, frunză galbenă

culori-de-toamnaFrunza când moare
Se face floare.
Au adunat lună şi lumină
Pomii în grădină
Şi scutură soare.

Aţi fost nişte trupuri
Şi v-aţi făcut fluturi.
Nucule, suflete scuturi.

Dafini, duzi şi migdali
Erau plini de papagali,
Le-au căzut aripi şi pene,
Fulgii, alene
Şi pe-ndeletele.
Le-au rămas în arbori scheletele.

Miroase a piatră şi ceară,
Şi ziua intră în seară.
Prin ceaţa mânjită cu humă
Se micşorează carul cu paie de brumă,
Dric vânăt, strâmb, pe jumătăţi de roţi,
Şi cimitir întunecat, de hoţi.

În mocirlă şi apă
Calcă momâia ciungă şi şchioapă
Şi duce carul ei cu gloabe mici,
Ca un jefuitor singuratec, cu bici.

Azi n-are început desluşit
Şi pare o zi de sfârşit.
Mâine va fi, nu va fi……Iată,
Umbra strânge orele aplecată….

                     Tudor Arghezi

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Picătura de suflet – 65

  1. 🙂 ” Fluturele numără nu luni, ci clipe, si are timp suficient. ” – Rabindranath Tagore

  2. Lacăte, cine te-a închis
    La uşa marelui meu vis?
    Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
    Să sfarăme zăvorul
    Şi să vedem în fundul nopţii noastre
    Mişcându-se comorile albastre?
    Un pas din timp în timp, greoi
    Se-apropie, dar a trecut de noi
    Toţi paşii se sfârşesc şi pier
    Pentru urechea ta de fier.
    De-o vana-ntoarsă peste tine
    Cred ca atârnă din vazduh glicine
    Şi, de pe bolţi, zorele
    Şi muguri şi ciorchini de stele.
    Cine va pune-n uşa noastră cheie
    0 singură scânteie?
    Lumina ochiul şi-l aşează,
    Şi-n încăpere caută să vază.
    Lacătul simte şi tresare
    Cu bezna mea, ca de o sărutare.
    Stea, nu poţi tu intra-n veriga lui
    Şi lacătul tăcerii să-l descui?

    Tudor Arghezi – Descântec

  3. Zina zice:

    Am luat si eu culorile toamnei si le-am dus la mine pe blog, cu linkul de rigoare, bineinteles. A zis bine poetul, ”Frunza cand moare / Se face floare”. Asa arata pomii din fotografie, ca niste buchete uriase de flori galben-aurii.
    Multumesc !

    • Călin zice:

      nu-i pentru ce. îmi pare rău că am pierdut majoritatea pozelor pe care le-am făcut atunci, că mi-a fost lene să le copiez pe un DVD, iar calculatorul s-a gândit să îmi crape între timp. ar fi fost mai multă culoare. aşa, va fi atunci când îi va veni vremea 🙂

  4. Pingback: JURNAL DE FEMEIE - Pagina 14 - Zinnaida

  5. Pingback: JURNAL (14) Coco și jumătatea lui | Zinnaida

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s