Frunză palidă, frunză galbenă
Frunza când moare
Se face floare.
Au adunat lună şi lumină
Pomii în grădină
Şi scutură soare.
Aţi fost nişte trupuri
Şi v-aţi făcut fluturi.
Nucule, suflete scuturi.
Dafini, duzi şi migdali
Erau plini de papagali,
Le-au căzut aripi şi pene,
Fulgii, alene
Şi pe-ndeletele.
Le-au rămas în arbori scheletele.
Miroase a piatră şi ceară,
Şi ziua intră în seară.
Prin ceaţa mânjită cu humă
Se micşorează carul cu paie de brumă,
Dric vânăt, strâmb, pe jumătăţi de roţi,
Şi cimitir întunecat, de hoţi.
În mocirlă şi apă
Calcă momâia ciungă şi şchioapă
Şi duce carul ei cu gloabe mici,
Ca un jefuitor singuratec, cu bici.
Azi n-are început desluşit
Şi pare o zi de sfârşit.
Mâine va fi, nu va fi
…Iată,
Umbra strânge orele aplecată
.
Tudor Arghezi
Multumesc.
am zis că probabil a fi astăzi. a fost să fie şi ceva timp, aşa că…
🙂 ” Fluturele numără nu luni, ci clipe, si are timp suficient. ” – Rabindranath Tagore
Lacăte, cine te-a închis
La uşa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
Să sfarăme zăvorul
Şi să vedem în fundul nopţii noastre
Mişcându-se comorile albastre?
Un pas din timp în timp, greoi
Se-apropie, dar a trecut de noi
Toţi paşii se sfârşesc şi pier
Pentru urechea ta de fier.
De-o vana-ntoarsă peste tine
Cred ca atârnă din vazduh glicine
Şi, de pe bolţi, zorele
Şi muguri şi ciorchini de stele.
Cine va pune-n uşa noastră cheie
0 singură scânteie?
Lumina ochiul şi-l aşează,
Şi-n încăpere caută să vază.
Lacătul simte şi tresare
Cu bezna mea, ca de o sărutare.
Stea, nu poţi tu intra-n veriga lui
Şi lacătul tăcerii să-l descui?
Tudor Arghezi – Descântec
Reblogged this on Diverse diversificate 1.
Am luat si eu culorile toamnei si le-am dus la mine pe blog, cu linkul de rigoare, bineinteles. A zis bine poetul, ”Frunza cand moare / Se face floare”. Asa arata pomii din fotografie, ca niste buchete uriase de flori galben-aurii.
Multumesc !
nu-i pentru ce. îmi pare rău că am pierdut majoritatea pozelor pe care le-am făcut atunci, că mi-a fost lene să le copiez pe un DVD, iar calculatorul s-a gândit să îmi crape între timp. ar fi fost mai multă culoare. aşa, va fi atunci când îi va veni vremea 🙂
Pingback: JURNAL DE FEMEIE - Pagina 14 - Zinnaida
Pingback: JURNAL (14) Coco și jumătatea lui | Zinnaida