picătura de suflet – 67


Desen

ceataÎmi place să privesc afară.
– Când au căzut aceste frunze?
Şi arborii se scuturară,
Şi-n viziuni adânci, ascunse

Stau vulpi roşcate. Stoluri, salbe,
Peste pădure nori de ceaţă,
Ca nişte zburătoare albe
Plutind de vârfuri se agaţă.

Negru pământul se arată ;
Pe câmpuri vântul iar adoarme.
O ciută cade fulgerată
De trăsnetele unei arme.

Şi liniştea cu-aripi uşoare,
Prin mii de pori respiră-n toamnă.
Doar plopii mistuiţi în zare
Spre depărtare mă îndeamnă.

                             A. E. Baconsky

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la picătura de suflet – 67

  1. Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
    Uite, ochii mei ţi-i dau.
    Ieri spre seară-n vântul galben
    Arborii-n genunchi plângeau.

    Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
    Fulgeră-mi pe frunte mie.
    Astă-noapte zarea-n iarbă
    Încerca să se sfâşie.

    Lasă, toamnă-n aer păsări,
    Paşii mei alungă-mi-i.
    Dimineaţa bolta scurse
    Urlete de ciocârlii.

    Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
    Fructele şi lasă
    Urşii neadormiţi, berzele neduse,
    Ora luminoasă.

    Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
    Plânge-n soare fum.
    Înserează-mă pe mine,
    Mă-nserez oricum.

    Ana Blandiana – Lasă-mi, toamnă…

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s