Dezgheţ

sursa foto: aici
Dacă m-ai chema, ar zvâcni
O mie de păsări în colivii ;
O mie de uşi s-ar da-n lături
Şi s-ar umple văzduhul de păsări
Şi – ca legătura de chei a pământului –
Ar zăngăni apele sub mâinile vântului
Şi s-ar vesti dezgheţul pretutindeni !
Izvoarele-ar căpăta călcâie şi pinteni
Şi-ar începe să călărească la vale
Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre şi goale ;
Sloiul albastru al singurătăţii s-ar sparge în hău –
Tu, dezgheţul meu, soarele meu !
Nina Cassian
Versuri pe care fiecare indragostit le are in suflet, fara sa stie ! 🙂
le are, doar că poate într-o altă formă 🙂
Elogiul candorii
Stiu sa intreb
Despre miei, despre flori.
Odata-ntr-o padure
Am sarutat un izvor.
Stiu ce uimita-i
Culoarea albastra.
Am o gradina
Si o fereastra.
Mai am si o carte
Foarte subtire
In care nu-ncape
Decat o iubire.
Pot sa-mi iau locul
Langa tine, pe stea ?
– Da, spuse printul
Esti prietena mea.
Nina Cassian – Micul print
Nu ştiam cine a scris poezia asta. E grozavă.
ce faci cu bicicleta prin paporniţă? aici nu avem piste pentru biciclişti. de fapt nici măcar nu încape în paporniţă 😉
acum, lăsând gluma la o parte, ai dreptate, chiar e grozavă.
Cum adică ce fac? Dau şi eu o raită 😀
Plus de asta, nu-mi trebuie pistă, fac echilibristică pe şnurul paporniţei.
bine, numa ai grijă că-i subţire 🙂 . în caz de accident, responsabilitatea îi revine exclusiv celui care face echilibristică.
Huh, nu cad eu aşa uşor. Dar dacă alunec mă prind repede de-o spiţă. Sau deschid umbrela să aterizez uşor şi să nu-mi crape naiba noada 😆
văz că nu o să am probleme cu tine, aşa că te las să îţi continui liniştită plimbarea 🙂