Picătura de suflet – 72


Într-o joi cu dragoste

848207657l

sursa foto: aici

Seară de joi, seară deasă de suflet,
în care destinele noastre creşteau
ca iarba de primăvară,

iar eu te iubeam
atît de mult, încît te uitam,
crezînd ca faci parte din mine.

Şi numai atunci mă miram
cînd, uneori, surîdeam, şi tu
nu surîdeai,

cînd jefuiam copacii de frunze,
şi tu
ramîneai lînga ei, mai departe.

Atunci mi-apărea
că eşti altcineva,
dar numai atît cît poate să  fie
altcineva soarele serii —
luna…

                      Nichita Stănescu

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Picătura de suflet – 72

  1. Cum te iubesc? Sa-ncerc o-nsiruire.
    Adanc si larg si-nalt, atat cat poate
    Atinge al meu suflet cand strabate
    Spre gratie, spre tot, spre nesfarsire.

    Si te iubesc cu zilnica iubire,
    In pasnic fel, în zori, pe scapatate –
    Si slobod, cum te lupti pentru dreptate,
    Curat, asa cum fugi de lingusire.

    Si te iubesc cu patima avuta
    In vechi dureri si cu credinta care
    Parea, cu sfinti copilaresti, pierduta.

    Si te iubesc cu zambet, plans, suflare,
    Cu viata mea! – si Domnul de-mi ajuta
    Te voi iubi în moarte si mai tare.

    Elizabeth Barrett Browning – Sonetul XLIII

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s