Picătura de suflet – 73


Transfigurare

138Nici gândurile voastre, nici florile nu-mi spun,
Nici negurile toamnei, că sunt ieşit din minte –
Ci numai mie-mi pare mereu că sunt nebun,
De vreme ce-mi prind viaţa şi moartea în cuvinte.

Ard în lumina zilei de parcă uit că n-am
Decât un drum prin iarbă, un singur drum şi-o poartă
Prin care voi pătrunde ca luna-ncet prin geam,
Sau liniştea din sălcii rotind în Marea Moartă.

Mă bucur când mai trece un an şi-un anotimp,
Când prin oglinzi străine îmi rătăceşte chipul,
Şi iar mi-aduce vremea acelaşi dor să-mi schimb
Inelul meu cu-al mării ce l-a-ngropat nisipul.

Trăiesc mai mult cu roua campiilor, mai mult
Ca pasărea pădurii şi poate că mi-e bine:
Văd ridicată steaua de-al cărei semn ascult,
Văd risipită ora de plumb din care vine.

De-acum e dimineaţă pe cer ca un surâs
Pe faţa răvăşită. De-acum e aurora …
Stau şi-mi gravez în suflet ca-ntr-un mărgean deschis,
Cu litere tăcute, speranţa tuturora.

                                                               A.E. Baconsky

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Picătura de suflet – 73

  1. Numai tăcând şi gândindu-te singur la toate,
    ajungi să-nţelegi că din tot ce-ai fi vrut prea puţine rămân lângă tine,
    numai văzând cum se-aprind şi se sting noaptea toate cărările tale greşite – numai lăsând
    să te-nvăluie pulberea lor vei ajunge să ştii
    că regretul e şarpele galben pe care-ntr-un vis
    îl auzeai ca pe-un râu adormind la picioarele tale,
    adormind şi trezindu-se iar. Fără cuvânt, fără strigăt:
    drumul pe care-ai umblat, ori că-l strigi, ori că-l fluieri,
    nu se va-ntoarce la tine; ghemul lui negru şi brun
    cineva l-a zvârlit în ocean. Decât orice părere de rău
    e mai bună tăcerea. Numai tăcând şi gândindu-te singur
    ajungi să-nţelegi că trecutul e-o casă pustie, pentru toate
    păcatele tale izbăvirea e numai în timp, e numai în roşu,
    e numai în oameni, în faptele lor. Linişte-n urmă!
    Totul e numai acolo-nainte, totul e-n faţă. Aleargă uitând,
    ceea ce nu vei uita va veni după tine o dată cu turma
    de cerbi străvezii, care sunt poate visele tale.
    Totul e doar înainte, totul sunt anii
    care ard şi te-ntâmpină-n cale.

    A. E. Baconsky – Meditaţie în ritm de maree

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s