Picătura de suflet – 76


Sonet

Flute_abstractMă vei iubi o dată până-n sânge
înţelegând, ciudat de nefiresc,
că flautul din piatră moartă plânge
şi limbile frunzarelor vorbesc.

Mijlocul tău cu duh împărătesc
ajunge-va ca pâinea când se frânge
şi se împarte-n două spre nătânge
şi retezate braţe cari cerşesc.

Din străluciri ca de catapeteasmă
Vai! palidă-ai s-ajungi ca o fantasmă
cu fruntea dintr-un alb – mai josnic lut.

Şi-atunci vei auzi cum o să cadă
din fruntea-ţi mută, zornăind pe stradă,
ca banii vechi, fiece fost sărut.

                       Alexandru Andriţoiu

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Picătura de suflet – 76

  1. trandafir geană de rouă
    înflorit sub lună nouă
    dulce boarea ta să vină
    la un vad de lună plină
    cu fiorul primei şoapte
    să mă vindece de noapte
    şi să-mi dea durerea dulce
    pe mireasmă să mă culce
    şi la vad de lună seacă
    gândul roşu să mă treacă.

    Sadâc Fatma – Inscripţie pe un sărut

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s