Picătura de suflet – 77


Dreptul la timp

time

Sursa foto: aici

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

                         Nichita Stănescu

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Picătura de suflet – 77

  1. Zina zice:

    Minunata alegere !

  2. Nu am timp să dau tuturor o dovadă
    a marilor, uimitoarelor mele virtuţi.
    Cine are ochi de văzut, să vadă.
    Altminteri, ochii mei rămân necunoscuţi.
    Sunt unii care, întâlnindu-mă – au spus:
    „Bine-ai venit în viaţa mea, minune! ”
    Sunt alţii care n-au avut ce spune
    şi-am plecat de la ei, mai departe, în sus.
    Timpul e iute. Mai am câte un dar
    de preţ – şi caut destinatari sub stele.
    S-ar putea să-i caut în zadar;
    şi-am să mă îngrop, ca faraonii, cu bogăţiile mele.

    Nina Cassian – Orgoliu

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s