154


154 2

Imagine | Acest articol a fost publicat în exerciţii de dicţie și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la 154

  1. Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,
    sub cortul adormiţilor gutui
    şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
    văzduhul serii mi-ar părea căprui.

    Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,
    zvelţi vânători, în arcuiţii lei
    din goana calului, cum îşi subţie arcul.
    0, tinde-ţi mâna stânga către ei

    şi stinge tu conturul lor de lemn subţire
    pe care ramurile l-au aprins,
    suind sub lună-n seve caii repezi
    ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.

    Eu te privesc în ochi şi-n jur să şterg copacii
    În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
    … şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene
    dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng.

    Nichita Stănescu – Luna în câmp

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s