158


158 1158 2158 3

Acest articol a fost publicat în exerciţii de dicţie și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la 158

  1. Inima mea de-o vreme o simt într-adevăr
    Că-n fiecare toamnă se coace ca un măr.

    În clipele grăbite din zile lungi de vară
    O simt cum se-mplineşte-n tăcere ca o pară

    Inima mea cu pomii grădinii dimpreună
    Se-ntunecă spre toamnă şi-i dulce ca o prună,

    Şi-n vărfuri foşnitoare prin frunza amăruie
    O-mprejmuie lumina de sus ca pe-o gutuie.

    Inima mea se sparge cu pocnet ca o nucă,
    De-i toamna mai târzie şi umbra mai pe ducă,

    Şi-aşteaptă ca un strugur pe viţă, nopţi întregi,
    Să te apleci aproape de ea şi s-o culegi.

    Ion Horea – Inima mea

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s