Picătura de suflet – 84


Aer de toamnă

pic 83Mă curenta privirea ta
întâmplătoare.
Frunza tristeţii de pe chip
deodată mi-o smulgeai,
şi stam în soare,
cu chipul nemişcat şi-ndrăgostit.
Mă curenta privirea ta
întâmplătoare,
somnul cu vise mi-l smulgea.
O, şi lăsa deasupra mea, în soare
doar ramuri de copaci
şi păsări rotitoare.
Mă curenta privirea ta
întâmplătoare,
şi totul devenea în jurul meu
amănunţit.
Şi îmi părea
c-a fost aşa de totdeauna,
şi soarele-l uitam, pe boltă-nţepenit.

                             Nichita Stănescu

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Picătura de suflet – 84

  1. Mi-ar fi plăcut să fii mai bine-o plantă.
    O iederă să fii lângă obrazul meu, sunând,
    când reci curenţii serii vin în pantă
    din cerul rezemat pe-un singur gând.
    Să-ţi fi ştiut căldura, lângă coastă,
    de frunză tremurândă şi lucind,
    să fie-un singur trunchi secunda noastră
    pe două ramuri luna sprijinind.
    Şi foşnetul oraşului, mai altul şi mai smuls
    ca marea din culoare, jos la diguri,
    să fi bătut oprind cu un impuls
    stâlpii tăcerii-naintând, nesiguri.
    S-aud cu-o frunză, cu o rădăcină,
    mi-ar fi plăcut, un anotimp sever,
    când ultimele gheţuri se dezbină
    în ele însele. Şi nu au loc şi pier.

    Nichita Stănescu – O iederă să fii

  2. Zina spune:

    Pe bolta-ntepenit e soarele si in fotografie… Superb !

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s