picătura de suflet – 86


Vechi cântec în doi

picatura 86Pe un pat de undă lină
al vocalelor ce scoţi
din figura ta divină,
noi dormim, dormim cu toţi.
Şi visăm cum că se face
pe deasupra noastră-un nor
şi de fulgere o pace
pe un câmp de alior.
Te rugăm să-ţi ţii suava
ta cântare, peste mări
de miros de tei, când nava
nasuri ţine-n vânt şi nări
ce-s sculptate la o provă
de un meşter parfumar
demult mort sub marea movă,
risipit într-un ianuar,
nins pe lucrurile lumii
scris în cărţi alături cu străbunii.

                           Nichita Stănescu

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la picătura de suflet – 86

  1. Eu o iubesc, dar ea nu ştie;
    mult prea copil, mult prea copilărie
    rezidă-n trupul ei de lapte
    şi în frumoasa cifră şapte
    şi în frumosul brad ninsos
    şi-n mult prea albul, tandrul os,
    şi în prea multă reverie
    care mi-a dat-o astăzi mie.

    Eu dorm, visez un bot de cai,
    un trup suindu-se aval
    şi nu mai vreau să mă trezesc
    nici pământesc şi nici ceresc

    Ah, lasă-mă, ah, lasă-ne
    să fim o pasăre.

    Nichita Stănescu – Pasăre

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s