picătura de suflet – 89


La ceasul cu arlechini

arlequin_mini

sursa foto: aici

Era o sferă de marmură brună, din care, la ora plecării, se nălucea
Pierrot ondulat, vestind spirale şi arcuri de mădulare, muzical,
peste timpul din noi scrijelat.
Ding-ding lângă soarele aprig, ding-dong lângă soarele-ncet,
dang-dang lângă soarele palid, dong-dong lângă cel violet.

Şi ora pleca, smulgându-se-n salturi
din pergamentul cu taine, de sub litera ştearsă
şi lină
O, izbucneam săgetat atât de iute-n înalturi,
că mă preschimbam în lumină.
Ding-ding lângă soarele aprig, ding-dong lângă soarele-ncet,
dang-dang lângă soarele palid, dong-dong lângă cel violet.

                                                                 Nichita Stănescu

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la picătura de suflet – 89

  1. Mă lăsasem sedus
    de surâsul cuvântului tău
    cum odinioară munţii
    se lăsară părăsiţi de mări
    cum niciodată lumina nu mai plecase
    spre zări,
    cum niciodată sorii
    nu născuseră lumina.
    Ah, tu, iubito!
    Îmi tulburi inima, iubito,
    şi simţurile mi le cutremuri, iubito,
    şi mă faci lăsat locului,
    livid de dor de tine, iubito,
    influientându-mi timpul scurt al gândirii
    cum odinioară-mi influienţase creierul
    piatra filosofală.

    Nichita Stănescu – De dragoste lividă

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s