30 de ani după Nichita (3)


Cântec de iarnă

30 de ani IIINoaptea a nins peste câmp cu pământ
Tu unde eşti, în ce gând?

Crengile zvelte şi goale în bezne
dansează într-una
Uite-le sânii, uite-le glezne.
Noaptea a nins peste câmp cu pământ
şi crengile zvelte, şi goale, cu luna
lunecă negre şi-aiurea, într-una
dansează într-una

Tu unde eşti?
În ce gând?
frunzele negre-ţi căzură
cu toatele, oarbe-n căutătură?

Ah, de-ar mai fi în adâncul schilav şi urât
doar o creangă cu roadele pline,
să m-adun, să mă-ntorc şi să vin iar la tine:
– ‘Na un măr!’ şi atât.

                                          Nichita Stănescu

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la 30 de ani după Nichita (3)

  1. De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz?
    Atât de păcătoşi să fim noi încât să fim nevoiţi
    să avem
    speranţe, pentru frumuseţe
    şi pentru duioşie, ochi
    şi pentru alergare, picioare?
    Atât de nefericiţi să fim noi
    încât să trebuiască să ne iubim.
    Atât de nestabili să fim noi
    încât să trebuiască să ne prelungim
    prin naştere
    tristeţea noastră urâtă
    şi dragostea noastră înfrigurată?

    Nichita Stănescu – Nedreptate

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s