30 de ani după Nichita (4)


Clar de inimă

pinterest

sursa foto: aici

Orele plutesc pe lângă umărul tău,
sfere-albastre, şi-ntre ele e
Saturn.
Şi cum se duc, se
micşorează mai înserat şi mai nocturn.

Nu-mi pare rău, nu-ţi pare rău de ele.
Dreaptă cum stai,
trecerea lor copilăroasă-aproape
şi suavă luceşte-n ochiul tău nemişcător.

Şi uit de ele, uiţi şi tu de ele,
şi-n întunericul odăii se aprind,
se sting, se-aprind, se sting
ochii prelungi ai tăi, murind, reînviind.

                                   Nichita Stănescu

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la 30 de ani după Nichita (4)

  1. Începeam să mă topesc
    în tot ce este firesc
    şi sfârşeam de tot să mor,
    în al razelor decor.
    Orb fiind fără lumină,
    destinu-şi găsi destină,
    norocu-şi găsi noroacă,
    iar tristeţea mea o joacă,
    un şotron cu cretă albă,
    insulară, lungă, slabă,
    prin care săltând treceam,
    pe când tu eram.

    Nichita Stănescu – Joc

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s