picătura de suflet – 98


Peisaj de iarnă

picatura 98

sursa foto: aici

O vreme de argint masiv
pe-alocuri înnegrit de vreme,
ţintat cu sori, metalic tiv,
la orizont scrâşneşte, geme

Copacii de argint, tăcând,
din crengile de-argint, oprite,
nemailovind, nemaisunând
nici ore-ovale nici clipite

par, cum îi întâlneşti, aşa,
explozii împietrite, surde,
care-au ţâşnit spre cer cândva,
din arhebuze şi din durde

Dar eu bat câmpul iernii, greu
cu paşii de-argint îi sun argintul
O, fericit auzul meu!
Ecoul bate-n jur argintul

şi-o clipa dacă m-aş opri
s-ar prăbuşi, de-argint, o clipă.
Şi peste câmp s-ar auzi
ţintatul brâu de-argint cum ţipă!

                             Nichita Stănescu

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la picătura de suflet – 98

  1. Cu bulgări de zăpadă-n mâini
    azvârl în focul veşnic.
    O zână, ninsă săptămâni,
    îmi ţine luna sfeşnic

    când, aplecat şi încordat,
    în focul veşnic bulgări reci
    azvârl, mai alb, mai nepătat
    decât au fost în veci.

    Se stinge? Nu se stinge, nu!
    El arde-n flame lungi şi iată
    sprânceana mea-i de fum acu
    şi fruntea încordată.

    Apă şi foc, gheaţă şi fum, –
    azvârl şi strig, azvârl şi strig:
    Priviţi-mă, trăiesc şi sunt acum,
    şi mă las nins şi nu mi-e frig.

    Nichita Stănescu – Cu bulgări de zăpadă-n mâini

  2. Crisa spune:

    frumos peisaj de iarnă…mi-a adus aminte de un cântecel …

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s