picătura de suflet – 100


Pictură de iarnă

winter 1Sunt pictori, în cer, care lasă
Culorile lor să mai cadă
Pe-aci, pe pămînt, pe acasă,
Şi asta se cheamă zăpadă.

Sub bîrne albastre-celeste
Lumina privirii tresare,
Cînd strigătul nostru mai este
Zidit într-o sfîntă ninsoare.

Mai vindem din fumul năpraznic
Al zilnicei noastre redute
Un bon de intrare la praznic
Cînd ninge din stelele mute.

Ninsoarea e-aproape abstractă,
Atîta-i de sfîntă şi mare,
Că tronuri sub regi se cotractă
În sinucigaşa ninsoare.

Dar, domnule pictor al iernii,
Ce rar te arăţi de o vreme
Şi noi te rugăm cu vecernii
Şi noi îţi trimitem poeme.

Pe fiece fulg se citeşte
Un chip de bărbat sau femeie
Şi unele cad îngereşte
Şi loc îşi găsesc în muzee.

                               Adrian Păunescu

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la picătura de suflet – 100

  1. Când primele ninsori or să se cearnă,
    Atunci va fi mai greu de cei plecaţi,
    Atunci să cânţi peste al vieţii zaţ,
    Atunci să-ţi fluturi braţul peste iarnă.

    Prin lume numai oameni de zăpadă,
    Un foc din vatra stânilor să smulgi,
    Şi, cu puterea disperării dulci,
    Să-l laşi deasupra spaţiului să cadă.

    Se vor aşterne între noi vecernii,
    Din clopote cădea-vor chiciuri mari,
    Atunci visez, frumoasă, să apari
    La marile instanţe ale iernii.

    Şi-apoi să ningă mult ca-n fraţii Grimm,
    Şi sub zăpezi de bronz să ne iubim.

    Adrian Păunescu – Un gând de iarnă

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s