picătura de suflet – 104


Poarta

picatura 104În poarta asta-i trudă şi sudoare,
Lacrimi adânc sunt încrustate-n ea,
E un trecut ce uneori ne doare
Şi nu-l putem schimba oricât am vrea.

În poarta asta-i soarele de vară,
Lanuri de grâu şi pâinea din cuptor,
E visul celui ce-a plecat pe-afară
Şi-ar vrea să nu uite ce-nseamnă dor.

Din poarta asta ne privesc părinţii
Şi-s mândri ori sunt supăraţi pe noi
Şi câteodată lăcrimează sfinţii
Că nu mai ştim să privim înapoi.

În poarta asta-i cânt de ciocârlie
Şi-adânc de codru încă neştiut
Şi nu-i pe lume om care să ştie
Cum de-ntr-o poartă toate-au încăput.

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la picătura de suflet – 104

  1. Javra zice:

    Frumoasă poezie! Nu indici, dar cred că-ţi aparţine. Felicitări!

  2. Zina zice:

    TU ai compus-o ?… Ești o adevărată revelație pentru mine. Am și văzut părinții mândri stând în poartă, sub soarele de vară, au o mare forță sugestivă versurile tale. Felicitări și multă inspirație în noul an !

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s