picătura de suflet – 109


Spune-mi ceva

109Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie şi-un blestem
Din partea ta.
Totuşi nu ştiu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.

În noaptea despărţirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.

Şi de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat şi cu ce rost
Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despărţire peste tot
Şi se aude că va fi mai greu
Decât vom fi departe tu şi eu.

Dar nu pentru a-ţi spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
Ci ca să ştii, în viscolul câinesc,
Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc.

Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi
Dezastrul împărţirilor la doi,
Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt
Şi cum e să fii singur pe pământ.

                             Adrian Păunescu

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la picătura de suflet – 109

  1. Crisa spune:

    frumosă picătură…mi-ai adus aminte de Tatiana🙂

  2. Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş iubi
    Altceva nu-i nimic
    Şi mereu mă complic
    Şi ce simplu mi-ar fi,

    Dacă nu te-aş iubi.
    Dacă m-aş lua după pretexte,
    dacă-aş trage unde e uşor,
    nici nu trebuia s-aud de tine
    şi-mi era mai de folos să mor.

    M-am băgat de bună voie slugă,
    dragostei morale ce ţi-o port,
    dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
    să privesc destinul ca pe-un sport.

    Nu-i o simplă încăpăţânare,
    pentru un ambiţios pariu,
    dar aleg o cale complicată,
    tocmai din motivul că sunt viu.

    Eu detest relaţia burgheză,
    decorată circumstanţial,
    mă închin la legile naturii
    şi salut iubirea, ca scandal.

    Mama ei de viaţă prefacută,
    tatăl ei de soartă la mezat,
    te iubesc în felul unui trăznet,
    te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.

    Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
    cu acest fel de a trăi al meu,
    totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
    dragostea e o dificultate,
    fără care-ar fi cu mult maï greu.

    Adrian Păunescu – Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş iubi

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s