Niște vecini


222aAm niște vecini. Da’ nu orice vecini, că de-ăia de put de evlavioșenie, de-și fac 30 de cruci pe secundă când trec prin fața vreunei biserici și sunt prezenți la toate slujbele din an, indiferent că-s dimineața, după-amiaza sau la miezul nopții. Cre(ș)tini mai buni decât ei nu găsești nici cu poliția, nu alta.

Respectivii, mai exact matroana casei, are în dotare un tată. Tot bisericos din cale-afară, dar cam foarte bătrân și extrem de surd. Atât de surd încât abia aude telefonul de lângă el, despre soneria de la ușă nici nu se pune problema. Nu de puține ori s-a întâmplat să le deschidă ușa celor de afară doar după extrem de multe insistențe, adică după ore întregi de stat la ușă și sunat la sonerie.

În urmă cu ceva vreme, coborând scările, dau nas în nas cu cucoana care își frângea mâinile că din seara precedentă bătrânul nu deschide ușa, nu răspunde la telefon, nu nimic. Cu dumneaei mai erau vreo doi sau trei inși, iar unul din ei zice că poate ar trebui să spargă ușa, că cine știe, o fi murit ăl bătrân. La care sare matroana ca arsă: „Cum să spargeți ușa? N-am pus-o decât de vreo lună și a costat 600 de lei”.

Curat creștinesc…

În textul de mai sus e vorba de un caz particular, prin urmare trebuie tratat ca atare.

Acest articol a fost publicat în d-ale mele, tulai Doamne și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Niște vecini

  1. alma nahe spune:

    Mai bine o fereastră. Poate costă mai puțin.🙂

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s