picătura de suflet – 115


Poetul și dragostea

picatura 115Te-ai făcut subțire și prelung
și un sentiment ciudat te doare,
și ești mândru, și ți-l porți
pe umăr ca pe-un șoim de vânătoare.

Și prelungi, privirile îți trec chiar prin zidul greu
și prin lacăte, și se-opresc la piatra unui chip,
mereu, cu sprâncenele-mbinate.
Se petrec atunci întreceri, lupte,
și răpiri imaginare,
ora se înclină, bate
cu secunde tot mai rare.

Și trec ani, și soimul zvelt de pe umăr
nu-l mai lepezi, doar secundele din el
bat din ce în ce mai repezi.

                                      Nichita Stănescu

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la picătura de suflet – 115

  1. Nici o pasăre nu zboară noaptea
    numai eu de dor de tine zbor noaptea.
    Nici un arbore nu are umbră noaptea
    numai eu de dor de tine am umbră noaptea.
    Nici o stea nu străluceşte ziua
    numai mie de dor de tine
    noaptea mi-e ziuă.

    Nichita Stănescu – Dor

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s