picătura de suflet – 117


Starea de a fi cireșar

117Ah, n-o să știe nimeni
gingașa pricină a cireșului
profunda pricină a stejarului
cauza ochilor mei.

Ah, n-o să știe nimeni
zburata pricină a păsărilor
împietrita pricină a pietrelor
cauza inimii mele.

Ah, n-o să știe nimeni
neagra pricină a pământului
curgătoarea pricină a râului
cauza sufletului meu.

                      Nichita Stănescu

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la picătura de suflet – 117

  1. Nimeni nu ne crede dacă sărutăm
    pasărea din zbor, iarba înverzind.
    Noi suntem un fel de martori
    ai adolescenţei ruginind.

    Nimeni nu ne spune: bea, flămândule!
    Nimeni nu ne spune: însetatule!
    Curge primăvara pe sub fluturi,
    visător podeaua curge pe sub tine, patule!

    Lasă-te pe somnul meu, tu vis frumos,
    cade-mi tu în gura mea uscată
    roşie cireasă dintr-un chiparos,
    zână inventată!

    Nichita Stănescu – Cireşar

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s