banii care îngroapă trecutul și viitorul


Valea 1Nu suntem nici anarhiști, nici eco-anarhiști. Nici eu, nici cel care mă însoțea în dimineața zilei de 6 mai pe drumul care duce de la Valea Lupșii la iazul de decantare de la Valea Șesii. După vreo oră de mers prin aerul rece al dimineții pe un drumeag șerpuitor, străjuit de-o parte și de alta de dealuri îmbrăcate în verde crud, vedem la câteva sute de metri în fața noastră barajul. Moment în care lângă noi oprește un 4X4, iar partenerul meu de drum intră în vorbă cu cei din mașină în stilul lui dezinvolt: „Salut! Ce faci?”. Cel de la volan, un individ bine făcut, cu mustață, bolborosește ceva, apoi întreabă și el ceva. Nu aud ce, nici nu mă interesează în mod deosebit, m-am limitat la a constata că-s trei vlăjgani, după care mi-am văzut de ale mele. Fără să vreau, prind din zbor câteva cuvinte ale șoferului: „Până aici ați fotografiat. De aici în sus nu mai faceți nici o poză!”. Apoi, ca și cum ar încerca să se scuze, spune că șefii sunt cei care nu vor să se facă poze. Argumente nu tocmai foarte convingătoare pentru doi indivizi cu câte un Nikon la ei, care mai și porniseră la drum tocmai ca să vadă iazul de la Valea Șesii. Pe lângă asta, oamenii nici nu s-au legitimat, nici nu există nicăieri vreun indicator care să îți spună cum că fotografiatul ar fi interzis. Pleacă mașinoiul de lângă noi, ne continuăm urcușul, iar ceea ce vedem sus, când ajungem pe baraj, ne lasă fără grai. O întindere ale cărei capete nu le vedem, în cea mai mare parte acoperită de un nămol de un gri urât. Zice-se că ar avea o suprafață de 135 de hectare, ceea ce e foarte posibil, doar că nu ne-am apucat noi să îl măsurăm. Tot la 20-30 de metri conducte, care deversează în acel bazin deșeuri provenite de la exploatarea de cupru de la Roșia Poieni. După câteva cadre o luăm pe un drum care aflăm că ducea spre Mogoș și nu spre Lupșa, unde vroiam noi să ajungem, îi mulțumim pădurarului care ne zice pe unde trebuie să mergem și o luăm din loc. Fix la timp, pentru că pe baraj a apărut jeep-ul cu care ne-am întâlnit mai devreme, însă pe cărarea pe care am apucat-o noi nici jeep-ul jeep-urilor nu avea cum să ajungă.

De aici încolo sunt câteva imagini de la iazul de decantare Valea Șesii, iaz care a înghițit satul Geamăna și cimitirul din sat. Ce se preconizează pentru Roșia Montană este ceva similar, adică tot un iaz de acest fel, care va înghiți câteva sate, cimitire, biserici, urme ale trecutului. Va îngropa deopotrivă trecut și viitor, pentru că ceea ce s-ar afla în acel iaz ar fi infinit mai toxic decât ceea ce se află în iazul de la Valea Șesii.

Acest articol a fost publicat în d-ale mele și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la banii care îngroapă trecutul și viitorul

  1. qwykx spune:

    Reblogged this on Muzica care sapa and commented:
    Sa pastram o clipa de reculegere pentru moartea pamantului nostru, iazul de la Valea Sesii in urma exploatarii de cupru de la Rosia Poieni
    Acest lucru se va intampla si cu Rosia Montana.
    Nu „ei” ne vor ucide ci indiferenta, frica si prostia noastra.

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s