picătura de suflet – 121


Bătrâni și tineri

121Bătrâni și tineri,
Toți stângaci,
Nu încă unii
Iar ceilalți nu mai,
Și-n sâmburul din care mă desfaci,
Un biet adult se înmulțește. Vai,

Ce jalnic fragmentați
Și fără miez,
Timpi depărtați egal de mine!
O, Doamne spune-mi unde să m-așez
Când toate vârstele îmi sunt străine
Și în zadar
Copilul care sunt
Caută speriat un timp cărunt
Sau chiar,
Mergând cu visul mai departe,
O cât mai luminoasă moarte…

Dar nu găsește disperat decât
O nemurire-n care i-e urât.

                         Ana Blandiana

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la picătura de suflet – 121

  1. Din oglindă mă privea un trup firav
    Cu claviatura coastelor distinctă,
    Inima-apăsa pe clape grav
    Şi-ncerca să-apară în oglindă.

    N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,
    Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă
    (Precum inima salcâmului din geam
    Coşul pieptului de crengi o face frunză).

    Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacă
    E aievea cântu-i uniform,
    Şi ca nu cumva în somn să tacă,
    Mi-era frică seara să adorm.

    Ana Blandiana – Copilărie

  2. Zina spune:

    Moartea nu e deloc luminoasă…

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s