402


402Frunza

1. A căzut,
A căzut o mică pată
Din pomul cu coroana cea bogată
A căzut, da a căzut
Lumina vieții sale-a dispărut
Din vara cea îndepărtată
N-a mai rămas nimic, doar astă pată
Ce-n negurile zilei a căzut.
O pată roșie s-a mai născut.

2. Covorul roșu de sub pom
O noapte-ntreag-a stat afară.
Și mai târziu s-a preschimbat
Dintr-un covor stins colorat
Într-un pământ uscat
În amintirea zilelor ce-au ars
Ce-n adierea vântului părea a fi un vals

3. O frunz-a lumii a căzut
Și a căzut în veci !

Nichita Stănescu

 

Acest articol a fost publicat în exerciţii de dicţie și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la 402

  1. „Eu sunt o frunză. Parcă tu nu ştii ce este aceea o frunză? Tu cunoşti frunzele copacilor şi prin aceasta le şi stăpâneşti. Însuşi timpul cunoaşte frunzele copacilor şi le stăpâneşte. Când timpul, dinafara frunzelor, se face toamnă, ucide frunzele. Când timpul se face primăvară, le reînvie. Dar timpul el însuşi ar trebui să fie o frunză ca să elucideze frunzele.”
    Nichita Stănescu &🙂

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s