picătura de suflet – 131


Text pe o piatră

piatraVietate nedăruita, păstrată în sine, adunată
îin jurul centrului ei singuratic lăsându-se
acoperită de ierburi străine plantate de crivățul atic.

încerc să pătrund, să m-adaug, să fiu, eu,
rănitul acela întins pe timpanul secret, arămiu,
unde-și odihnește lunile, anul.

Dar nu izbutesc să m-apropii, nu sunt prea mult în afară.
Piatra cu dinți și cu bot din care
alte pietre mușcară.

Nichita Stănescu

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s