Picătura de suflet – 136


Trandafir al dimineții mele

273Trandafir în roua dimineții
Ce diamant ascunzi între petale,
Dă-mi stropi de foc și de-nceput a vieții
Dă-mi un pământ și-acoperă-l cu dale.

Dă-mi o petea, de dulce amăgire
Și-o clipă de-nceput de dimineață,
Un spine blând și-o rază de iubire
Și-o mică stea din lumea ta măreață.

Căci am să vin mereu ca să te ud
Și-am să mă-nvârt în juru-ți cu-ntristare
C-ai să te duci, frumos și crud,
Și vreau să-mi iau adio la plecare.

Dă-mi o speranță cât încă mai exiști
C-ai să te-ntorci din nou la primăvară,
Și-o să visez mereu cu ochii triști
La diminețile când luminai de prima oară.

Oh, e prea târziu să-ți cer iertare
Că ți-am pretins ce nu-mi poți oferi,
Rămâi oricum lumina dimineților murdare!
Că-n visul meu nu te poți ofili !

                                      Nichita Stănescu

 

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Picătura de suflet – 136

  1. Crisa spune:

    frumos🙂 chiar îmi era dor de aceste picături de suflet ..
    fotografia…superbă🙂

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s