picătura de suflet – 137


Trecere

600Fugeam parcă săltând pe vârfuri de picior,
din trup în trup, ca o arcadă
culcată peste șirul pieritor
de reci coloane-ntr-o
Eladă.
Mai mă mânjeam cu câte-un zbor
pe brațu-ntins, pe fruntea-mpinsă,
stând cu sprâncenele în viitor,
în timp ce glezna mi-era ninsă
cu dinți din cerul mușcător.
O, nasc vocale mari, mereu
guri care se închid în gol
Dar ca prin strungăreața unui zeu
prin
Scila și
Caribda am trecut în zbor.

                           Nichita Stănescu

 

Acest articol a fost publicat în picatura de suflet și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Loc de deversat cuvinte

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s