Trecere
Fugeam parcă săltând pe vârfuri de picior,
din trup în trup, ca o arcadă
culcată peste șirul pieritor
de reci coloane-ntr-o
Eladă.
Mai mă mânjeam cu câte-un zbor
pe brațu-ntins, pe fruntea-mpinsă,
stând cu sprâncenele în viitor,
în timp ce glezna mi-era ninsă
cu dinți din cerul mușcător.
O, nasc vocale mari, mereu
guri care se închid în gol
Dar ca prin strungăreața unui zeu
prin
Scila și
Caribda am trecut în zbor.
Nichita Stănescu