picătura de suflet – 140

A către E

Vai, de la A până la E
Atâta depărtare e
Și de la E până la A
Tot alfabetul va-ngheța.

Și nu va exista nici cale
Să lege blândele vocale
Vocalele împărătești
Care am fost și care ești.

Și de la A până la A
E toată nebunia mea
Și de la E până la E
Cum trece timpul repede.

Și A spre E ridică glas
Iubito, singură-ai ramas
Și E spre A ca-ntr-un deochi
Ridică negrii, blânzii ochi.

Mai stai îi spune A lui E
NU ai de ce, nu ai de ce
Mai stai îi spune E lui A
Mă duc, că se va-ntuneca.

Și jos într-un absurd spital,
Consoanele au astăzi bal,
Iubita mea cu E major,
Acum, nici nu te mai implor.

Iubitul meu, cu a de mână!
Nimic din noi n-o să rămână
Și ne vom stinge-ncet, încet
În insectar și-n alfabet.

Adio, E, frumoasa mea
Îi plânge depărtarea A
Și de la A până la E
Un pod cețos de țurțuri e.

Și de la E până la A
Consoanele se vor usca
Și vai, când strigi pe E cu A
Polen sonor, înseamnă EA.

Și E în locul ei se zbate,
Ea cea mai tristă dintre toate,
Și A nu știe că nici nu-i
Ea care-a fost motivul lui.

Adio E, iubirea mea,
Semnează trist vocala A.

                 Adrian Păunescu