Arhive pe categorii: picatura de suflet

picătura de suflet – 134


Tristețea apelor adânci Când goarna sună rece Rece stau Și diminețile acelea de lumină Îmi amintesc Surâde floarea transformată în cenușă Și din tăcute umbre lăcrimez Ce-ar vrea să stau, ce-ar vrea să fug Ce-ar vrea la ușă Nepotrivirea-n sine … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

picătura de suflet – 133


Altă matematică Noi știm că unu ori unu fac unu, dar un inorog ori o pară nu știm cât face. Știm că cinci fără patru fac unu, dar un nor fără o corabie nu știm cât face. Știm, noi știm … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | 3 comentarii

picătura de suflet – 132


Amurgul nimănui Tresar obosit de marea oprire Prin preajmă se scurg ne’ncetat clipe reci, De fum învelită-i o trist-amintire, Lunatice vise pășesc pe poteci. Bătrân un copac către frunzele sale. Un clinchet nocturn auzit către zi, Străin de-nceput și de … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

picătura de suflet – 131


Text pe o piatră Vietate nedăruita, păstrată în sine, adunată îin jurul centrului ei singuratic lăsându-se acoperită de ierburi străine plantate de crivățul atic. încerc să pătrund, să m-adaug, să fiu, eu, rănitul acela întins pe timpanul secret, arămiu, unde-și … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

picătura de suflet – 130


Aer de toamnă Mă curenta privirea ta întâmplătoare. Frunza tristeții de pe chip deodată mi-o smulgeai, și stam în soare, cu chipul nemișcat și-ndrăgostit. Mă curenta privirea ta întâmplătoare, somnul cu vise mi-l smulgea. O, și lăsa deasupra mea, în … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

picătura de suflet – 128


Invocare O, și voiam să spun totul, tuturor. Nu lăsam nici o umbră nedestăinuită. Verdele, de-ar fi trecut pe lângă firul ierburilor, mi-ar fi căzut din mâini piatra secundei plesnită. Voiam să-ți spun, îți spuneam imediat orice, totul. Aș fi … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

picătura de suflet – 127


Puls Îngheță atât de brusc vederea și lacul tot, încât sărea din maluri, iar cometa serii pe schiuri în lungire sta. Apoi se dezgheță atât de brusc, încât a te-neca-n străfunduri era firesc și-aidoma acelor pești zvârliți pe prunduri. Totul … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | 3 comentarii

picătura de suflet – 126


Solstițiu de iarnă Stau pietrele în supărare așezate câte două, în genunchii mei, de când mi-au zburat din brațe ramurile-flăcări, frunzele-scântei. Noaptea cea mai lungă vine-n schimb, cu un ochi de ceață și de lună neagră. Pe motociclete vine, ca … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | 2 comentarii

picătura de suflet – 125


Text pe o piatră Vietate nedăruită, păstrată în sine, adunată în jurul centrului ei singuratic lăsându-se acoperită de ierburi străine plantate de crivățul atic. încerc să pătrund, să m-adaug, să fiu, eu, rănitul acela întins pe timpanul secret, arămiu, unde-și … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , | 3 comentarii

picătura de suflet – 124


Timp Se poate stinge pocnind ca un bec și-această secundă știută. Poate rămâne ca la înec deasupră-ne, apa stătută, întreceri subțiri, de umbre fugare seara sub lună, ca sub un tavan rotund și-azvârlit la-ntâmplare, din toți ochii deschiși, simultan. Horn … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | 1 comentariu