-
Articole recente
Cele mai citite (văzute)
sunt mândru şi pace!
Arhive
- august 2019
- noiembrie 2018
- august 2018
- iunie 2018
- februarie 2018
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- ianuarie 2017
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
Tentativă de blogroll
Categorii
Meta
Arhive pe categorii: picatura de suflet
picătura de suflet – 134
Tristețea apelor adânci Când goarna sună rece Rece stau Și diminețile acelea de lumină Îmi amintesc Surâde floarea transformată în cenușă Și din tăcute umbre lăcrimez Ce-ar vrea să stau, ce-ar vrea să fug Ce-ar vrea la ușă Nepotrivirea-n sine … Continuă lectura
Publicat în picatura de suflet
Etichetat Nichita Stanescu, papornita, picatura de suflet, poezie, Tristetea apelor adanci, versuri
Lasă un comentariu
picătura de suflet – 133
Altă matematică Noi știm că unu ori unu fac unu, dar un inorog ori o pară nu știm cât face. Știm că cinci fără patru fac unu, dar un nor fără o corabie nu știm cât face. Știm, noi știm … Continuă lectura
Publicat în picatura de suflet
Etichetat Alta matematica, Nichita Stanescu, papornita, picatura de suflet, poezie, versuri
3 comentarii
picătura de suflet – 132
Amurgul nimănui Tresar obosit de marea oprire Prin preajmă se scurg ne’ncetat clipe reci, De fum învelită-i o trist-amintire, Lunatice vise pășesc pe poteci. Bătrân un copac către frunzele sale. Un clinchet nocturn auzit către zi, Străin de-nceput și de … Continuă lectura
Publicat în picatura de suflet
Etichetat Amurgul nimanui, Nichita Stanescu, papornita, picatura de suflet, poezie, versuri
Lasă un comentariu
picătura de suflet – 131
Text pe o piatră Vietate nedăruita, păstrată în sine, adunată îin jurul centrului ei singuratic lăsându-se acoperită de ierburi străine plantate de crivățul atic. încerc să pătrund, să m-adaug, să fiu, eu, rănitul acela întins pe timpanul secret, arămiu, unde-și … Continuă lectura
Publicat în picatura de suflet
Etichetat Nichita Stanescu, papornita, picatura de suflet, poezie, Text pe o piatra, versuri
Lasă un comentariu
picătura de suflet – 130
Aer de toamnă Mă curenta privirea ta întâmplătoare. Frunza tristeții de pe chip deodată mi-o smulgeai, și stam în soare, cu chipul nemișcat și-ndrăgostit. Mă curenta privirea ta întâmplătoare, somnul cu vise mi-l smulgea. O, și lăsa deasupra mea, în … Continuă lectura
Publicat în picatura de suflet
Etichetat Aer de toamna, Nichita Stanescu, papornita, picatura de suflet, poezie, versuri
Lasă un comentariu
picătura de suflet – 128
Invocare O, și voiam să spun totul, tuturor. Nu lăsam nici o umbră nedestăinuită. Verdele, de-ar fi trecut pe lângă firul ierburilor, mi-ar fi căzut din mâini piatra secundei plesnită. Voiam să-ți spun, îți spuneam imediat orice, totul. Aș fi … Continuă lectura
Publicat în picatura de suflet
Etichetat Invocare, Nichita Stanescu, papornita, picatura de suflet, poezie, versuri
Lasă un comentariu
picătura de suflet – 127
Puls Îngheță atât de brusc vederea și lacul tot, încât sărea din maluri, iar cometa serii pe schiuri în lungire sta. Apoi se dezgheță atât de brusc, încât a te-neca-n străfunduri era firesc și-aidoma acelor pești zvârliți pe prunduri. Totul … Continuă lectura
Publicat în picatura de suflet
Etichetat fotografie. papornita, Nichita Stanescu, picatura de suflet, poezie, Puls, versuri
3 comentarii
picătura de suflet – 126
Solstițiu de iarnă Stau pietrele în supărare așezate câte două, în genunchii mei, de când mi-au zburat din brațe ramurile-flăcări, frunzele-scântei. Noaptea cea mai lungă vine-n schimb, cu un ochi de ceață și de lună neagră. Pe motociclete vine, ca … Continuă lectura
Publicat în picatura de suflet
Etichetat Nichita Stanescu, papornita, picatura de suflet, poezie, Solstitiu de iarna, versuri
2 comentarii
picătura de suflet – 125
Text pe o piatră Vietate nedăruită, păstrată în sine, adunată în jurul centrului ei singuratic lăsându-se acoperită de ierburi străine plantate de crivățul atic. încerc să pătrund, să m-adaug, să fiu, eu, rănitul acela întins pe timpanul secret, arămiu, unde-și … Continuă lectura
Publicat în picatura de suflet
Etichetat Nichita Stanescu, picatura de suflet, poezie, Text pe o piatra, versuri
3 comentarii
picătura de suflet – 124
Timp Se poate stinge pocnind ca un bec și-această secundă știută. Poate rămâne ca la înec deasupră-ne, apa stătută, întreceri subțiri, de umbre fugare seara sub lună, ca sub un tavan rotund și-azvârlit la-ntâmplare, din toți ochii deschiși, simultan. Horn … Continuă lectura
Publicat în picatura de suflet
Etichetat Nichita Stanescu, papornita, picatura de suflet, poezie, Timp, versuri
1 comentariu