Arhive etichetă: Alexandru Andritoiu

Picătura de suflet – 78


Numai cântând… De-a pururea pierdutele Arcadii ale acelei vârste. Toate dor. Privesc, de-un timp, prin gene, ca prin gratii spre zone care nici nu mă mai vor. Ca de la morţi, nu mai primesc scrisori, s-a rupt, se pare, roata … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | 1 comentariu

Picătura de suflet – 76


Sonet Mă vei iubi o dată până-n sânge înţelegând, ciudat de nefiresc, că flautul din piatră moartă plânge şi limbile frunzarelor vorbesc. Mijlocul tău cu duh împărătesc ajunge-va ca pâinea când se frânge şi se împarte-n două spre nătânge şi … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , | 1 comentariu

Picătura de suflet – 59


Aud Aud ecoul vremii de parcă merg spre mări şi tot aşa de parcă vin mările spre mine, – aud tăcerea vremii de parcă intru-n zări şi tot aşa de parcă vin zări să mă încline. Întoarcerea-mi rotundă din ţipăt … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | 2 comentarii

Picătura de suflet – 55


Aud… Aud ecoul vremii de parcă merg spre mări şi tot aşa de parcă vin mările spre mine, – aud tăcerea vremii de parcă intru-n zări şi tot aşa de parcă vin zări să mă încline. Întoarcerea-mi rotundă din ţipăt … Continuă lectura

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , , | 2 comentarii

Picătura de suflet (40)


Şi voi veni Şi voi veni, ca din scripturi pagîne, cu sceptrul alb, de sare şi de foc. Alb trandafir va înflori în pâine – mirată vei taia-o, la soroc. Şi am să tac. Tăcerea este graiul cel mai adânc … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , , , | 4 comentarii

Picătura de suflet (24)


Şi voi veni Şi voi veni, ca din scripturi păgâne, cu sceptrul alb, de sare şi de foc. Alb trandafir va înflori în pâine – mirată vei tăia-o, la soroc. Şi am să tac. Tăcerea este graiul cel mai adânc … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , , , | 3 comentarii

Picătura de suflet (15)


Numai cântând… De-a pururea pierdutele Arcadii ale acelei vârste. Toate dor. Privesc, de-un timp, prin gene, ca prin gratii spre zone care nici nu mă mai vor. Ca de la morţi, nu mai primesc scrisori, s-a rupt, se pare, roata … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , , , | 9 comentarii

Picătura de suflet (6)


Departe Departe, zilele precare ca regii dacilor s-au stins – un veac izbeşte, altul doare în trupu-mi subţiat şi nins. Din vârsta mea, epistolare fragmente cad pe-un lut întins, poate spre oameni, sau spre fiare în mod greşit sau dinadins. … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | 8 comentarii