Arhive etichetă: Nichita Stanescu

picătura de suflet – 142

Publicat pe 25/06/2018 de Călin

Către ultimul actor Eu sunt umbra când nici o lumină nu mă bate ruină a cuvintelor, cu o fereastră, roata fără de căruță de una singură rostogolindu-se pe singurii de voi Ce frumos răsare soarele peste noaptea de ieri A … Continuă lectura →

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

picătura de suflet – 141

Publicat pe 07/08/2017 de Călin

Cântecul privirilor O, au rupt în aripi pânza de paing tulburând aeve liniştea cu stele ce se-aprind o clipă şi apoi se sting printre-atâtea păsări, fâlfâind rebele O, au rupt în aripi pânza de paing ce-o uitaseră seara, prinsă între … Continuă lectura →

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , | 1 comentariu

picătura de suflet – 139

Publicat pe 28/01/2017 de Călin

Privind-o, mama mea Cădea peste această femeie iubită timpul tot trăit de mine, o lumina pe această femeie iubită trăitul timp de mine. N-am putut să-mi smulg privirea de pe această femeie iubită Aveam ochi ca să o văd numai … Continuă lectura →

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

picătura de suflet – 138

Publicat pe 02/11/2016 de Călin

Aer de toamnă Mă curenta privirea ta întâmplătoare. Frunza tristeții de pe chip deodată mi-o smulgeai, și stam în soare, cu chipul nemișcat și-ndrăgostit. Mă curenta privirea ta întâmplătoare, somnul cu vise mi-l smulgea. O, și lăsa deasupra mea, în … Continuă lectura →

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | 1 comentariu

picătura de suflet – 137

Publicat pe 11/10/2016 de Călin

Trecere Fugeam parcă săltând pe vârfuri de picior, din trup în trup, ca o arcadă culcată peste șirul pieritor de reci coloane-ntr-o Eladă. Mai mă mânjeam cu câte-un zbor pe brațu-ntins, pe fruntea-mpinsă, stând cu sprâncenele în viitor, în timp … Continuă lectura →

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Picătura de suflet – 136

Publicat pe 27/08/2016 de Călin

Trandafir al dimineții mele Trandafir în roua dimineții Ce diamant ascunzi între petale, Dă-mi stropi de foc și de-nceput a vieții Dă-mi un pământ și-acoperă-l cu dale. Dă-mi o petea, de dulce amăgire Și-o clipă de-nceput de dimineață, Un spine … Continuă lectura →

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , | 1 comentariu

picătura de suflet – 135

Publicat pe 06/07/2016 de Călin

Sărutul Vederea lumii se-adumbrea, când noi ne sărutam în piețe și în scuaruri. Un aer mat ne-nfășura, și nimeni nu ne-a lovit vreodată cu privirea. Doar steaua neagră-a părului tău scurt îmi atingea, cu clinchet stins, un umăr, și toți … Continuă lectura →

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

picătura de suflet – 134

Publicat pe 06/07/2016 de Călin

Tristețea apelor adânci Când goarna sună rece Rece stau Și diminețile acelea de lumină Îmi amintesc Surâde floarea transformată în cenușă Și din tăcute umbre lăcrimez Ce-ar vrea să stau, ce-ar vrea să fug Ce-ar vrea la ușă Nepotrivirea-n sine … Continuă lectura →

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

picătura de suflet – 133

Publicat pe 25/05/2016 de Călin

Altă matematică Noi știm că unu ori unu fac unu, dar un inorog ori o pară nu știm cât face. Știm că cinci fără patru fac unu, dar un nor fără o corabie nu știm cât face. Știm, noi știm … Continuă lectura →

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | 3 comentarii

picătura de suflet – 132

Publicat pe 31/03/2016 de Călin

Amurgul nimănui Tresar obosit de marea oprire Prin preajmă se scurg ne’ncetat clipe reci, De fum învelită-i o trist-amintire, Lunatice vise pășesc pe poteci. Bătrân un copac către frunzele sale. Un clinchet nocturn auzit către zi, Străin de-nceput și de … Continuă lectura →

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu