Arhive etichetă: picatura de suflet

picătura de suflet – 131


Text pe o piatră Vietate nedăruita, păstrată în sine, adunată îin jurul centrului ei singuratic lăsându-se acoperită de ierburi străine plantate de crivățul atic. încerc să pătrund, să m-adaug, să fiu, eu, rănitul acela întins pe timpanul secret, arămiu, unde-și … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

picătura de suflet – 130


Aer de toamnă Mă curenta privirea ta întâmplătoare. Frunza tristeții de pe chip deodată mi-o smulgeai, și stam în soare, cu chipul nemișcat și-ndrăgostit. Mă curenta privirea ta întâmplătoare, somnul cu vise mi-l smulgea. O, și lăsa deasupra mea, în … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

picătura de suflet – 128


Invocare O, și voiam să spun totul, tuturor. Nu lăsam nici o umbră nedestăinuită. Verdele, de-ar fi trecut pe lângă firul ierburilor, mi-ar fi căzut din mâini piatra secundei plesnită. Voiam să-ți spun, îți spuneam imediat orice, totul. Aș fi … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

picătura de suflet – 127


Puls Îngheță atât de brusc vederea și lacul tot, încât sărea din maluri, iar cometa serii pe schiuri în lungire sta. Apoi se dezgheță atât de brusc, încât a te-neca-n străfunduri era firesc și-aidoma acelor pești zvârliți pe prunduri. Totul … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | 3 comentarii

picătura de suflet – 126


Solstițiu de iarnă Stau pietrele în supărare așezate câte două, în genunchii mei, de când mi-au zburat din brațe ramurile-flăcări, frunzele-scântei. Noaptea cea mai lungă vine-n schimb, cu un ochi de ceață și de lună neagră. Pe motociclete vine, ca … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | 2 comentarii

picătura de suflet – 125


Text pe o piatră Vietate nedăruită, păstrată în sine, adunată în jurul centrului ei singuratic lăsându-se acoperită de ierburi străine plantate de crivățul atic. încerc să pătrund, să m-adaug, să fiu, eu, rănitul acela întins pe timpanul secret, arămiu, unde-și … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , | 3 comentarii

picătura de suflet – 124


Timp Se poate stinge pocnind ca un bec și-această secundă știută. Poate rămâne ca la înec deasupră-ne, apa stătută, întreceri subțiri, de umbre fugare seara sub lună, ca sub un tavan rotund și-azvârlit la-ntâmplare, din toți ochii deschiși, simultan. Horn … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | 1 comentariu

picătura de suflet – 123


Instantaneu Îmi plac fotografiile – la ceasul când se preschimbă-n tigri: fiecare își tine-n gură halca ei de timp. Noi înotăm – în ochii lor: zâmbind, mai facem gesturi mari și luminoase sub cerul înflorit… Dar dedesubt, Însângerată, apa fără … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | 1 comentariu

picătura de suflet – 122


Avertisment Prea mi-a nins şi mi-a plouat, demult, în copilăria mea cu nopţi grozave cântecul de moarte ca să-l mai ascult, gândul să-l rotesc peste cadavre. Colţul inimii să-l dau de trunchiuri nu mai vreau, ci orizontu-nvins, arcuit în pălmi … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | 1 comentariu

picătura de suflet – 121


Bătrâni și tineri Bătrâni și tineri, Toți stângaci, Nu încă unii Iar ceilalți nu mai, Și-n sâmburul din care mă desfaci, Un biet adult se înmulțește. Vai, Ce jalnic fragmentați Și fără miez, Timpi depărtați egal de mine! O, Doamne … Continuă lectura

Publicat în picatura de suflet | Etichetat , , , , , | 2 comentarii